Pescuit pe mare

Inca nu mijise bine de ziua si micul sat de pescari a intrat in agitatie. Se pregatesc plasele, unditele si momelile si se rostesc rugaciunile stiute numai de pescari. Se urca in barci, cate doi sau trei, si cu o ultima privire avida sa cuprinda chiar si farama din urma a intinderii de uscat, pescarii o pornesc in larg. Barcile se zbat in bataia valurilor, dar nu prea tare. E semn ca marea e odihnita acum si nu se va impotrivi atunci cand plasele ii vor scormoni maruntaiele. Soarele nou de dimineata se ridica din apa, in timp ce primele plase se scufunda. Asa a fost dat sa fie pe lumea asta. Unele lucruri se nasc, iar altele sunt sortite sa moara.

BOGATIE. Dupa ce plasele au fost aruncate de mai multe ori si dupa ce barcile s-au umplut cu peste, cam pe la pranz, pescarii se intorc in sat cu ceea ce au agonisit intr-o zi. Fiecare dupa puteri si dupa noroc. Barcile trag pe mal, la cherhana. Se sorteaza pestele, in timp ce musteriii dau ocol marfii si o cantaresc din ochi. Nu intotdeauna pescarii primesc un pret bun, de cele mai multe ori munca intrece ca valoare cei cativa banuti stransi la capatul unei zile. Dar pescuitul este singurul lucru pe care stiu sa-l faca si asa vor muri, pescari din tata in fiu.

La amiaza se atata focurile si, deasupra lor, in vatra, se asaza oalele mari cu apa. Se pregateste mancarea cea de zi cu zi, niciodata alta: bors de peste, saramura de peste cu mamaliga sau pur si simplu peste prajit. La lasarea serii, privirile se intorc din nou spre intinderea nesfarsita de apa. A mai trecut o zi, asa cum vor trece toate pana cand se va lasa pentru totdeauna tacerea…

IN PREZENT. Dar parca s-a intamplat mult prea repede! Tacerea a cazut mult prea curand. Cu greu mai gasesti acum pe litoral o cherhana in adevaratul sens al cuvantului. Vremurile s-au schimbat si pestele se vinde incremenit in gheata, in galantare impersonale fara iz de aventura. Pestele este acelasi de cand lumea, dar nu mai sunt pescarii care sa te imbie la un pahar de vorba si o farfurie cu bors de peste chiar pe malul marii. Barcile stau stinghere pe nisip, caci timpul a lasat rani adanci in carnea lor, iar oamenii trec nepasatori pe langa ele fara sa le auda strigatul de durere. Pur si simplu s-au integrat in peisaj. Casute goale din trestie, adevarate chilii, vechile cherhanale isi asteapta in zadar vietuitorii. Deschizi usa si astepti sa te ameteasca mirosul de peste. Dar nu se intampla nimic. Cherhanaua nu mai are peste. Si nici pescari. Si nici barci. Si nici timp…

VIETATI MARINE

Te intrebi poate ce scoate marea la iveala? Pesti de toate marimile, culorile, formele. Pesti cu corp alungit sau plat, cu ochi sfredelitori sau cu botul ascutit. Pesti cu pielea argintie sau cu oase verzi. Pesti iuti sau lenesi si tematori. Chefal, stavrid, calcan, hamsii, crap, zargan, barbun sau lufar. Dar si racii se pun la socoteala, desi nu sunt pesti, iar unii cunoscatori spun ca pot fi prinsi doar in lunile cu "r". Pestii ii prinzi cu plasele, cu unditele sau chiar cu mana. In acest ultim caz ai nevoie de dibacie ca sa nu-ti scape. Copiii din Constanta povestesc cum strang saci intregi cu midii ori rapane sau cum pandesc cu atentie miscarile racilor si, la momentul potrivit, dintr-o singura miscare apuca "fiara" si o arunca in galeata. De multe ori, racii le-au ranit degetele, dar asa trebuie sa fie. Nici nu-i mai doare asa de tare!

PIATA DE PESTE

Daca nu esti pescar, dar vrei sa mananci peste, poti oricand sa dai o fuga pana la o piata de peste. Iar daca ai putina rabdare, o vei gasi pe cea potrivita. In Constanta, doamna Stefania are grija sa le ofere clientilor in fiecare zi peste proaspat. Cand am ajuns dimineata la magazinul ei, mi-am dat seama dintr-o privire ca aici e raiul impatimitilor de vietati marine. Oameni cu zambetul larg pe buze ieseau din magazin, gandindu-se probabil la toate bunatatile pe care le vor prepara din alunecatoarele vietati din plase. De aici se aprovizioneaza multe restaurante de pe Litoral, iar clientii fideli nu scapa ocazia sa se bucure de prospetimea pestelui, chiar daca locuiesc la kilometri buni de Constanta. Este intr-adevar o pescarie populara!