Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
31 DECEMBRIE 1905
Lautarii, trubaduri ai cantecului popular romanesc, au uimit prin maiestria interpretativa, prin fantezia si memoria muzicala nu doar pe profesionistii din tara, ci si pe cei de peste fruntariile ei.
Sa ne intoarcem putin in timp. Suntem la Clubul Tinerimii. Revelion 1905. La fel de bine am fi putut fi la Capsa, la Iordache (pe Strada Covaci) sau in alte localuri alese din Bucuresti, unde canta vestitul Ciolac. Asteptam seara Anului Nou. Ne motiveaza nu doar masa imbelsugata, stropita cu vinuri aromate sau seci de Dragasani aduse din Pivnitele Stirbey, ci, mai ales, vioara lui Cristache Ciolac. Talentul sau violonistic s-a bucurat de aprecierea lui George Enescu. In targ circula vorba "nu exista alinare decat cu vinul de la «Iordache» si cu arcusul lui Cristache". Suspinul sau trilul vesel al cantecului sau - vorba muzicologului Viorel Cozma - "parea ca-i rupt din inima", pentru ca "iubeai, sufereai si te bucurai o data cu el".
Maiestria sa a capatat notorietatea mondiala la Paris, cu ocazia Expozitiei Internationale din 1900. Schimband anteriul si giubeaua cu fracul ce ascundea sub jacheta o esarfa tricolora, Ciolac a uimit numeroasa asistenta cand, in plin concert, stingandu-se lumina, din toate formatiile muzicale prezente la eveniment, a fost singurul care a continuat sa interpreteze marsul de deschidere al expozitiei. Aceasta deoarece el nu "citea" notele muzicale, ci executa "dupa ureche". Dar ce ureche muzicala avea!
HUITRES DâOOSTENDE - STRIDII DE OOSTENDE |
|
Stridiile se servesc de obicei cat se poate de reci, daca este posibil pe gheata pisata, cu lamaie alaturi. Desi se mananca indeobste crude, totusi, maestrii bucatari le-au gasit diferite moduri de preparare. Em. Guichard si C. Waygart ne semnaleaza cateva in "Calauza bucatariei franceze": Huitres à lâamericaine ("posate in apa lor, apoi in scoica si acoperite cu sos american, in care s-a pus si putin din apa in care au fiert"); Huitres à la Florentine ("stridiile posate, scoase din scoicile lor si pus in scoici putin spanac foi sotat, carnea de la stridie deasupra, sos Mornay, parmezan ras si apoi gratinate"); Anges à cheval (sau "Ingeri calare"; "scoase din scoici, infasurate fiecare in cate o felie de slanina, puse cate 3-4 pe o frigaruie si fripte la gratar, servite pe un cruton de dimensiunea frigaruiei si cu putin pesmet prajit pe fiecare"); Huitres Baltimore ("se amesteca pesmet alb cu piper de cayenne si se pune peste stridiile crude, se stropesc cu unt si se gratineaza; cand sunt gata, se pune cate o felie de slanina prajita peste fiecare stridie"). In fine, exista si un mod "ostandez" de preparare a stridiilor, la fel ca si pentru cochiliile Saint Jacques: "Fierte, taiate, amestecate cu sos de verdeturi, cu coade de creveti si rumenite la cuptor". Sosul cu verdeturi are la baza sosul brun, legat cu amidon si ceapa ciorii, tarhon si patrunjel tocat.
|
|
|
|
Citește pe Antena3.ro Saumon du Rhin à la Parisienne - Somon de Rin à la ParisienneAuguste Escoffier, in "Le guide culinaire, aide-memoire de cuisine pratique", ne ofera reteta acestui preparat. Mai intai, pestele se fierbe, se raceste, dupa care "se decupeaza o parte din pielea de pe somon formand un paralelogram, la distante egale de capul si coada pestelui". Partea descoperita se acopera cu sos de maioneza legat cu aspic si se lasa sa se prinda. Din orez sau gris fiert, pe un platou se face un pat de forma si dimensiunea pestelui, pe care se asaza apoi somonul. Partea cu maioneza se inconjoara cu un cordon de "beurre de Montpellier". Compozitia de unt se prepara astfel: se ia cresson (untisor), patrunjel, asmatui, tarhon, spanac si ceapa esalota, se oparesc, se storc si se piseaza impreuna cu putin cornison la otet, capere si fileuri de ansoa, un catel de usturoi, unt, galbenus rascopt, galbenus crud si untdelemn; totul se da prin sita. Se decoreaza cu felii de ou fiert si patrunjel verde tocat.Pate de foie gras de Strasbourg - Pateu de ficat de gasca de StrasbourgReteta am preluat-o din "La Cuisini"re Alsacienne" de Marguerite Spoerlin. Se ia un ficat de gasca bine racit, se taie in doua, se decoreaza si se infig in el trufe. Ficatul se asaza intr-o caserola, impreuna cu alte trufe taiate felii si se asezoneaza cu sare, piper, cuisoare. Dupa aceea se dau prin masina de tocat 250 g de osanza si de carne de porc, se asezoneaza cu sare, piper si cuisoare. Se framanta bine, se trece prin sita si se pune aceasta umplutura deoparte. Se prepara o alta farsa (umplutura) din doua trufe mari taiate marunt, 250 g jambon dat prin masina, adaugandu-se un paharut de rom vechi. Se trece si aceasta umplutura prin sita. Se amesteca bine cele doua umpluturi pana se omogenizeaza. Ficatul de gasca se pune pe foc moale, in putin unt cu verdeturi. Separat, se iau 250 g de unt si 500 g de faina, se adauga doua pahare cu apa cu sare si se framanta bine pana se formeaza un aluat care se pune la rece timp de o ora sau doua. Se tapeteaza o tava cu aluat, peste care se pune o parte din umplutura obtinuta, ficatul, trufele, se acopera cu restul de umplutura, dandu-i forma unui dom. Se pun deasupra felii de slanina, se acopera si se pune la bain-marie pentru cel putin doua ore. Se taie felii si se serveste numai dupa ce s-a racit complet. |
|
CLUBUL TINERIMII
| |
|
|
ACUM 100 DE ANI
| |
|
