|
|
Blonda, bruna, mai amara, mai dulce, fara alcool, cu aroma de fructe - sirul poate continua, caci sunt oferte chiar si pentru cele mai "alintate" papile gustative. Inainte de a aparea acest vartej de gusturi a existat berea pur si simplu. Si se intampla acest lucru cam cu o duzina de mii de ani in urma, adica in anii 10.000 inainte de Hristos. Atunci, mesopotamienii si sumerienii preparau o bautura asemanatoare berii. In perioada antica, pentru fermentatie, egiptenii si chinezii foloseau porumb in loc de orz.
PAZITORI DE PORTI. Ca si in cazul altor bauturi despre care v-am povestit, secretul de preparare a berii a fost pazit cu strasnicie de monahii medievali. Lor le datoram gustul pe care bautura il are astazi, pentru ca au perfectionat reteta de-a lungul timpului. Tot ei au fost aceia care au remarcat ca orzul prefera temperaturi scazute, spre deosebire de struguri, care cresc in tari insorite. Din aceasta cauza, tarile nordice, cum ar fi Danemarca, Anglia, Germania, sunt bine cunoscute prin berile exceptionale pe care le au.
FIDELITATE. Desi este destul de simplu sa faci bere si acasa, cu conditia sa ai echipamentul necesar, nimeni nu va contesta faptul ca, daca vrei sa te bucuri de o bere buna, trebuie sa o "dadacesti" cu mare fidelitate. Iar berarii nu o data au fost numiti artisti. De ce nu? Produsul lor a ajuns sa fie prietenul conversatiei placute, al suetelor si al petrecerilor.
DUPA GUST
|
Berea contine urmatoarele ingrediente: apa, orz, hamei, drojdie. Asemenea sampaniei, ea trece printr-un proces de fermentatie intrerupt, ceea ce o imbogateste cu dioxid de carbon. Berea bruna contine orz prajit, ceea ce da bauturii o aroma specifica. Berea usoara, slab alcoolica, se face din drojdie care fermenteaza greu si la o temperatura joasa. Berea aspra contine drojdie care fermenteaza rapid, la o temperatura inalta, rezultand un produs mai aromat si mai tare. Cea amara, facuta in stil britanic, este seaca, puternic alcoolizata si aromata.
|
Citește pe Antena3.ro