Pledoarie pentru "vinul nostru"

De la Burebista incoace, se tot vorbeste despre "vinul nostru". Se spune ca latinii, cand au migrat spre Peninsula Italica, sa-i cucereasca pe etrusci (care nu cunoscusera cultura vinului), ar fi plecat din teritoriile Traciei cu radacini de vita-de-vie in ranita si ca, acum 5oo de ani, venetienii beau cu sarg vin moldovenesc. Putem spune, atunci, ca avem traditie, nu? Si nu poate fi acesta un element de marketing? Intre doua piete, una moderna si alta traditionala, vinul autohton isi cauta, sub presiunea timpului pe care-l traim, o noua identitate, mai comerciala. Va reusi?

Vin. Adica arta, cultura, civilizatie, gastronomie... Toate imbinate, timp de trei zile, sub semnul lui Bachus, la Timisoara, la cea mai interesanta reuniune de gen din tara, VINVEST, editia a noua. Datoram acest regal Camerei de Comert si Asociatiei Degustatorilor Autorizati, care au pus vinul pe rafturi si au dat, la final, premiile castigatorilor editiei. 300 de sortimente de vin rosu, alb si roze din soiuri romanesti si internationale care au fost degustate, picatura cu picatura, de mii de vizitatori ai salonului si, bineinteles de juriul cu papile de aur, care a stabilit cine detine, in Romania, suprematia licorii stoarsa din struguri.

VINVEST nu are loc intamplator la mijlocul primaverii. Acum e vremea cand vinul facut in toamna trecuta a crescut maricel si trebuie, ca intr-o poveste, trimis in lume, sa-si caute norocul. E vinul tanar, din 2011, dar putem vorbi si despre vinul matur, de doi-trei ani, care ne spune nu doar povestea strugurelui, ci si pe cea a butoiului, a sticlei si chiar a dopului ce-l tin prizonier pana in clipa revarsarii in cupele de cristal. Toate acestea au putut fi vazute la salon. Dar nu doar atat!

Ce mi-a atras atentia la multele dezbateri teoretice din cadrul salonului, prelungite pana seara tarziu in cramele celebre dimprejur? Tema schimbarii mentalitatii romanului, care prefera un vin ieftin, eventual in vrac, fata de unul mai scump, dar de calitate. O mutatie reala se lasa asteptata, chiar daca, spun specialistii, exista semne ca, in curand, vom face si vom bea vin ca occidentalii. Am mai vazut ca oamenilor din Timisoara le place sa le vorbesti despre asocierea dintre vin si mancare, dar mai mult decat atat, sa le dai, gratis, o farfurie de plastic incarcata cu varza calita si carnati langa care sa pui un rosu vartos... La VINVEST, multa lume s-a aruncat, in partea de discursuri, pe turismul vitivinicol. Termeni in circulatie: concedii oenologice, turul cramelor celebre, vizite acasa la producator, secretele vinificarii traditionale... Intrucat drumurile vinului de altadata au ajuns in paragina, opinia generala a fost ca ele trebuie reparate si reintroduse in circuitele operatorilor de turism. Dar cine sa faca asta, in plina criza economica? Intrebare fara raspuns. "Guvernul si producatorii de vin, ne spunea directorul VINVEST, Lucia Parvu, ar vrea ca Romania sa fie perceputa ca fiind cea mai mare tara cu suprafata vitivinicola, iar vinul sa fie ambasadorul ei." Energica responsabila a vitrinei vinurilor bune la Timisoara nu e banateanca, dar e contemporana cu ascensiunea fara precedent a vinurilor din vestul Romaniei. A studiat secretele vinificarii in Franta: "I-am aratat, ne spune, vinurile noastre unui francez; am ales un Pinot Noir, pentru ca studiam in patria acestui vin si a Chardonnayului. A fost coplesit de admiratie. De aceea, zic intotdeauna strainilor: Lasati deoparte prejudecatile. Gustati, mai intai".

A fost interesant sa constat, la VINVEST, interesul pentru soiurile romanesti, salvate dup1 filoxera de la sfarsitul secolului al XIX-lea: "Suntem la noi acasa!", susura ele, turnate-n pahare... Viitorul ar putea suna bine pentru aceste vinuri din vite autohtone, pentru ca premisele au fost deja create: din 2001, intregul sector vitivinicol a trecut in sistemul privat, in ultimii sapte ani au fost plantate 30.000 de hectare noi de vita, au aparut investitii ale unor straini cu multa experienta in domeniu, iar fondurile europene au permis agricultorilor sa se retehnologizeze si sa faca vinuri de calitate. Si totusi, ce ne lipseste? "Ne lipseste stiinta de marketing, crede Dan Boboc, presedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania. Noi degeaba am vrea, din elan patriotic, sa ne ducem cu niste soiuri romanesti «afara», atat timp cat nu stim cum sa ne imprietenim cu cei care ar fi potentiali cumparatori. Uitati-va ce s-a intamplat in industria berii, care a sosit cu branduri si a putut sa cucereasca piata romaneasca. Investitorii straini au grija, intai, sa studieze piata, sa vada catre ce segment, catre ce nisa sa se duca si apoi vin sa planteze. Or, este o stiinta intreaga, noi suntem de abia la inceput si-i multumim lui Dumnezeu ca facem performanta. Avem, intai de toate, piata noastra bine conturata, pe care trebuie sa o extindem. In ceea ce priveste exportul, eu am rezerve la momentul acesta."

Curiozitati... la pahar
Una dintre tentatiile salonului a fost vinul spumant Blue Nun (Calugarita Albastra), o bautura lansata pe piata germana in anii ’20, care a facut vanzari-record in Europa la sfarsitul secolului trecut. Atractia maxima si-a dobandit-o cand oenologii au introdus in sticle foite fine de aur comestibil, care i-au pus in valoare efervescenta. Altminteri, spumantul are la baza un riesling si n-a convins, inca, pe nimeni de recomandatele sale proprietati afrodiziace.

La "domnu’ Visler" la stand am gustat insa un must vechi de sase ani. Pare incredibil, dar e adevarat. Omul are priceperea sa tina in butoi mustul nazdravan, care nu stie ca-ntr-o zi se va face vin. Care-i misterul? "Nu este nici un mister. Pentru asta trebuie un butoi adecvat pentru pastrarea mustului, pe perioada mai scurta, mai lunga – depinde, fiecare cum vrea sa-l consume. Este un butoi special, in care se introduce mustul proaspat. Se stie ca, fermentatia cu cat e mai lunga, cu atat gradul de alcool e mai mare. Cand se opreste fermentatia dupa un timp scurt, ramane suc cu dioxid de carbon propriu, produs din must si cu aroma mustului de la inceput. Aceasta este practic metoda: oprirea fermentatiei. Tot ce este fruct se poate face must, si din el se poate face, chiar si dupa mult timp, vinul. Eu garantez pastrarea mustului 20, 25, 30, 40, 50 de ani, pentru ca, in momentul in care l-am introdus in butoi, el nu mai are contact cu aerul si sta in presiunea lui pana am deschis robinetul sa-i dau drumul."