In calendarul popular, zilele care urmeaza sarbatorii Sfantului Ilie (20 iulie) sunt bogate in semnificatii magice. In aceasta perioada este venerat focul, atat pentru calitatile sale tamaduitoare si protectoare, cat si pentru pericolul pe care acesta il poate reprezenta pentru oameni. Timp de o saptamana, de Parlii, femeile nu lucreaza pentru ca este primejdie de foc, de caldura mare si de boli crunte insotite de febra. Si tot Parliile sunt vinovate de incendierea recoltelor. Pentru a evita aceasta nenorocire, este interzisa coacerea painii in cuptor.

DEMULT. O poveste veche populara incearca sa explice aparitia Parliilor. Se spune ca demult, la inceputul lumii, dupa ce Dumnezeu i-a creat pe oameni, Diavolul a venit la el si s-a plans ca este singur pe lume si nu are cine sa-l slujeasca. Atunci, Dumnezeu l-a invatat cum sa creeze, din picaturi de apa, o multime de draci. Vazand ca a devenit puternic, Diavolul i-a cerut lui Dumnezeu sa se bata intre ei. Dar Dumnezeu nu-i avea decat pe oameni, mult prea slabi pentru a se putea lupta cu cetele de draci. Atunci, El a inteles ca are nevoie de sfinti, care se puteau naste doar dupa ce oamenii se aruncau in mare. I-a chemat la el pe toti locuitorii Pamantului si le-a spus ca are nevoie de cineva care sa se arunce de bunavoie in mare ca sa devina sfant. Oamenii s-au codit, fiindu-le frica pentru viata lor.

Intamplarea a facut ca pe acolo sa treaca un car in care se aflau un boier (Sfantul Ilie) si un vizitiu, Palie. Sfantul Ilie s-a oferit sa se arunce in mare, iar vizitiul l-a insotit. Odata transformati in sfinti, ei au capatat puteri nemasurate si i-au rapus pe draci. Mai mult, i-au legat cu picioarele in sus de bolta cereasca si acolo se afla si astazi.

De atunci se spune in popor ca nu este bine sa te uiti pe cer atunci cand cade o stea, caci aceasta nu este altceva decat un drac care se prabuseste pe pamant. Cand fulgera, oamenii isi aduc aminte de aceasta poveste, caci Sfantul Ilie s-a luptat cu o sabie care despica cerul, iar atunci cand tuna, e semn ca Palie a tras cu tunul.

FOCUL SFANT Despre foc se spune ca era un om bun, care statea in cer alaturi de sfinti. Intr-o zi, Dumnezeu a observat ca oamenii pregatesc mancarea fara sa foloseasca foc si de aceea nu este nici gustoasa, si nici hranitoare. Ca sa-i multumeasca pe oameni si sa-i faca fericiti, Dumnezeu a rugat focul sa coboare pe pamant si sa-i invete pe oameni cum sa pregateasca mancarea. Focul a facut cum i s-a cerut, iar de atunci crestinii ii sunt recunoscatori si considera focul un lucru sfant.

19-25 IULIE

Sf. Maria Magdalena "Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu." Romani, capitolul 2, versetul 5

19 M Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Cuv. Die; Cuv. Serafim de Sarov 20 J †) Sfantul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanul 21 V Cuv. Simeon si Ioan Pustnicul; Sf. Prooroc Iezechiel 22 S Sf. Mironosita intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Cuv. Mucenita Marcelia 23 D Aducerea moastelor Sf. Sfintit Mucenic Foca; Sf. Mucenici Trofim si Teofil 24 L Sf. Mucenita Hristina; Sf. Mucenic Ermoghen 25 M Adormirea Sf. Ana; Cuv. Olimpiada si Eupraxia