Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Prăjitura Radio”: Prăjitura aceasta a fost creată de un cofetar din Stockholm, pentru a marca jubileul primei transmisiuni TFF peste Ocean.
Anul 1901, decembrie, 12. Italianul Guglielmo Marconi, ajutat de fizicianul englez John Ambrose Fleming, emite de la Cornouailles (Anglia) semnale morse, care străbat Atlanticul şi sînt captate tocmai la Terra-Nova, în nordul Americii. Astfel se naşte radioul!
Anul 1951, decembrie, 12. Sverige Radio – postul naţional de radio al Regatului Suediei – transmite, “pe calea undelor”, o reţetă care avea să facă înconjurul globului: “Prăjitura Radio”.
Prăjitura aceasta a fost creată de un cofetar din Stockholm, pentru a marca jubileul primei transmisiuni TFF peste Ocean. În numai cîteva săptămîni, gospodine din toate colţurile lumii au notat, conştiincios, toate detaliile acestei reţete, care respectă cîteva principii importante pentru o emisiune radio cu temă gastronomică: este simplă, uşor de reţinut, uşor de preparat. Iar aspectul prăjiturii – care, tăiată în secţiune, seamănă cu un vechi difuzor de radio, cu “faţa” din pînză groasă, în două culori – te face să o asociezi imediat cu numele ei şi înţelegi de ce, nici după o jumătate de secol, ea nu a fost “ştearsă” din caietele de reţete ale femeilor lumii.
Opt decenii
Incitată de povestea acestui preparat, am provocat-o la un dialog despre radio şi gastronomie pe Maria Ţoghină. În 2005, la 34 de ani, a devenit cel mai tînăr preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune şi prima femeie care a fost numită în această funcţie.
“Prietenul nostru Radio” se pregăteşte să sărbătorească, la 1 noiembrie, opt decenii de la prima transmisiune în România. Decenii în care – aşa cum se scria într-unul dintre primele numere ale Revistei Radio, în anul 1941 – “un singur prieten nu ne-a părăsit, o singură tovărăşie nu ne-a trădat, un singur sprijin sufletesc nu ne-a lipsit: Radio... Radio ne-a legănat inima întristată cu bucuriile curate ale muzicii, Radio ne-a spus poveşti la gura sobei (...), Radio ne-a gonit gîndurile negre cu îndemnuri de bărbăţie, Radio ne-a descreţit frunţile cu o replică hazlie, Radio ne-a adus cuvinte de potolitoare încredere, Radio ne-a împărtăşit cele mai proaspete veşti din cele patru unghiuri ale lumii (...). Radio a fost de toate: distracţie, învăţătură, muzică, teatru, ultimele ştiri...”
Citește pe Antena3.ro
Istoria vieţii cotidiane
Între misiunile Radioului, în România, s-au aflat şi cele cu privire la formarea conştiinţei, educarea spiritului ori pur şi simplu dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale publicului radioascultător. La microfonul Radiodifuziunii s-au perindat, de-a lungul timpului, personalităţi remarcabile ale culturii naţionale, de la Iorga şi Rădulescu-Motru la Vianu sau Mircea Eliade.
Şi, “aşa cum istoria unei ţări se construieşte şi din marile fapte ale geniilor ei, ca şi din micile întîmplări ale vieţii cotidiene, tot astfel istoria Radioului se coagulează din toate emisiunile, din toate ideile, din toate cuvintele care s-au rostit de-a lungul timpului, la microfon”. Purtătoare de cultură, gastronomia a fost prezentă şi ea în viaţa Radioului. Reţete, sfaturi practice, referiri la rolul femeii în familie şi în societate – le-am regăsit şi în Conferinţele Radio, dar şi în emisiuni care au fost dedicate bucătăriei româneşti sau în care arta culinară a... “condimentat” o temă cu mult mai generoasă.
Şi fiindcă veni vorba despre condimente, Maria Ţoghină consideră că acestea ar putea fi subiectul de debut al unei posibile emisiuni gastronomice, într-o viitoare grilă de programe a Radioului.
“Gastronomia este purtătoare de cultură, iar o astfel de emisiune trebuie să capteze, propunînd o alimentaţie sănătoasă, dar în egală măsură savuroasă. Aş începe prin a prezenta condimentele, pentru că este păcat să rămînem într-un univers gustativ limitat, datorită unei educaţii tradiţionale. Din păcate, noi nu avem o cultură la nivel naţional în ceea ce priveşte utilizarea condimentelor şi a plantelor aromatice. La noi se folosesc pătrunjelul, leuşteanul, mărarul, piperul, boiaua... Şi nu aş începe cu cine ştie ce condimente exotice. Cred că ar fi o provocare pentru un realizator o emisiune de radio care să explice, de exemplu, ce sînt menta şi busuiocul – pe care noi, românii, tradiţional, le utilizăm în calitate de plante medicinale – şi cum pot ele da o altă savoare unor mîncăruri pe care pînă atunci le considerau banale”.
Pentru o alimentaţie sănătoasă
Consideră că este timpul ca şi Societatea Română de Radiodifuziune să se angajeze într-o “campanie pentru o alimentaţie sănătoasă a poporului român”. “Cred că, pînă la urmă, sănătatea unui popor este dată şi de felul în care se alimentează” – este de părere Maria Ţoghină. “Educaţia se face şi prin modul în care te alimentezi”. Principiu pe care îl aplică, deocamdată, în “patria cea mică” – adică în familie, acolo unde “cerurile toate” se rotesc în jurul unui suflet de copil. “Mizăm pe o hrană ecologică într-o cît mai mare măsură. Ştiu că pentru Ana, fiica mea, este importantă o alimentaţie sănătoasă acum, care să o ajute cînd va fi adult. Este esenţial cum îţi hrăneşti copilul în primii ani de viaţă şi ce îi oferi. Nu îi refuz nici o bucurie gustativă, însă nu exagerez”.
Încet, dialogul alunecă spre bucuriile vieţii de familie, spre ceasurile pe care le petrece în bucătărie, pregătind hrana pentru cei din casă: “Toate etapele de dinainte de prepararea propriu-zisă a felurilor de mîncare – curăţatul legumelor, tocatul, pregătirea cărnii – constituie partea cea mai relaxantă a unei zile, pentru că sînt chestiuni de rutină”. Precizează însă: “Gătitul, pentru mine, ar fi putut fi o pasiune dacă nu aş fi avut meseria mea de jurnalist”.
Prăjitura Radio
Pentru a pregăti această prăjitură ai nevoie de: 150 g unt, 300 g ciocolată (minimum 75% cacao), 70 g zahăr pudră, două gălbenuşuri, 20 de biscuiţi simpli sau biscuiţi cu unt (petit-beurre), esenţă de vanilie, un praf de sare. Se topeşte mai întîi untul într-o cratiţă, la bain-marie, după care se adaugă ciocolata, ruptă în bucăţi pentru a se topi mai uşor. Se amestecă în vas, cu o spatulă de lemn, pentru a se omogeniza. Separat, se freacă bine zahărul pudră cu gălbenuşurile şi un praf de sare. Cînd zahărul s-a topit şi compoziţia începe să facă spumă, se toarnă uşor în vasul în care se află ciocolata topită în unt. Se amestecă bine, pînă la omogenizarea celor două compoziţii. Într-o formă de chec (sau într-o cutie de metal pentru biscuiţi) se pune o folie de plastic (sau o folie de aluminiu). Se toarnă un strat subţire de cremă în această formă, se aşază deasupra un strat de biscuiţi, se toarnă din nou cremă, se aşază încă un strat de biscuiţi şi iar cremă, şi tot aşa, ultimul strat fiind de cremă de ciocolată. Se pune la frigider, peste noapte. Se taie apoi felii din această prăjitură, cu un cuţit bine ascuţit.
Preferinţe
Despre Ana, fetiţa sa de numai cîţiva anişori, Maria Ţoghină spune că “este un copil cu gusturi culinare atipice”. Nu e atrasă de îngheţată şi ciocolată, dar îi plac... murăturile şi lămîia. Crede că, într-un fel, a moştenit-o: “Cînd eram copil, cel mai mult iubeam dimineţile în care unchiul meu se întorcea de la vînătoare cu celebrul tenor Ludovic Spiess. Eram răsfăţata vînătorilor. Nimic nu întrecea, ca gust, iepurele la tigaie în sos de vin, căprioara preparată vînătoreşte sau fazanul...”
“Mama îmi povesteşte că, atunci cînd aveam 4 ani, ştiam pe de rost toate reţetele de ciorbă, pentru că stăteam lîngă ea în bucătărie şi o puneam să îmi repete din ce se face fiecare mîncare. Ulterior, am uitat, şi m-am trezit la 20 de ani punîndu-i din nou întrebări”
Maria Ţoghină
“În bucătărie, eu pun mare preţ pe respectarea reţetei. Sînt o persoană riguroasă şi ordonată. Soţul meu este mult mai creativ atunci cînd găteşte şi, poate, de aceea, în vreme ce preparatele mele sînt corect realizate, mîncarea pregătită de el este senzaţională”
Maria Ţoghină
