Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copăcel-copăcel, viţa-de-vie a vinificatorului Ion Puşcă prinde a se ridica pe dealurile Murfatlarului, prefigurînd succesul unui proiect excepţional.
Copăcel-copăcel, viţa-de-vie a vinificatorului Ion Puşcă prinde a se ridica pe dealurile Murfatlarului, prefigurînd succesul unui proiect excepţional.
Privită dinspre Făclia, pe şoseaua care leagă Cernavodă de Litoral, Peştera ar trebui să fie tare aproape; seara, mai ales, cele două sate “se aud”, reciproc, în dialogul limpede şi încărcat de mister al obiceiurilor rurale domestice. La Peştera, căutînd Domeniile viticole Dr. Puşcă, te abaţi însă în povîrnişuri şi văioage tăiate de drumuri prăfuite şi înguste, şerpuind la liziera viilor, în care semnalul GSM moare şi singurul dialog în viaţă rămîne cel cu prigoriile sau cu frunza de viţă-de-vie. Ai ajuns.
Doctorul Puşcă este, cred, singurul vinificator român în viaţă care visează la o podgorie cu soiuri româneşti. Ea e, acum, în stadiul de puiet, dar n-a spus cineva că gloria mai poate avea răbdare?
Proiect viti-vinicol
La Peştera se construieşte unul dintre cele mai frumoase proiecte viti-vinicole de după “războiul întîi mondial” cu filoxera, pierdut, cum se ştie, de viticultura europeană şi de cea românească, implicit. Au rămas cîteva zeci de soiuri autohtone care aşteaptă, ca nişte mirese, peţitorii. Doctorul Puşcă (aşa i se spune oenologului, în mod curent) le-a prezentat într-o carte (“Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie”, Editura Tipografiei Intact, 2006), le-a dedicat spaţii distincte în magazinele sale (între care ultimul deschis chiar la Făclia, împreună cu o librărie viti-vinicolă şi un parc de prezentare a utilajelor necesare vinăritului), le-a aşezat, sub soarele Dobrogei, pe dealurile Peşterei… “În contextul actual al comerţului internaţional de vinuri unde, pentru a cuceri un segment de piaţă, România trebuie să-şi afirme valorile” – scrie ec. ing. dr Ion Puşcă în cartea citată –, “interesul naţional ne obligă la găsirea unui echilibru între plantaţiile cu soiuri româneşti şi cele cu soiuri străine. La plantare, soiurile româneşti ar trebui să aibă prioritate.”
Citește pe Antena3.ro
Să amintim cîteva dintre soiurile autohtone cele mai cunoscute: Busuioaca de Bohotin, Feteasca (Neagră, Albă, Regală), Băbeasca, Crîmpoşia, Frîncuşa, Galbena de Odobeşti, Grasa de Cotnari, Mustoasa de Măderat, Tămîioasa, Zghihara. Ele ar putea reînvia tradiţia vinurilor româneşti, făcîndu-l pe ţăranul român să se bucure ca altădată: “Am pus viţă, beau viniţă”!
