Reteta de suflet

I se mai spune albitura, albete, sabioara, latita, uclei, boblete, ticlan sau sarean. Dar in povestea noastra va purta acest nume: oblete. Oblete de Dunare. Pestele mic (de-aceea si face parte din familia "chiticilor"), nu e lipsit de gust. Ba, dimpotriva, am zice. Poti manca doua tigai de obleti odata si, parca-parca tot ai mai vrea. "Il dai prin malai, il prajesti si-l mananci cu tot cu cap. E crocant si nu te mai saturi de el!", imi zicea, deunazi, doamna Niculina. Am rememorat o dupa-amiaza de demult, cand, tot acolo, in Balta Brailei, copil fiind, plecasem la cules de nuferi. Era prima data cand ma intalneam cu intinsul acela de apa si cu minunatiile lui. Nu conteneam sa ma uimesc la fiecare pas de culorile apei, de tipatul starcilor, de eleganta egretelor albe. Ne intorseseram din "expeditie" obositi. Am fi mancat si… pietre. Dar avuram parte de obleti. Cu mujdei si mamaliguta.

Conversatia de-acum cu doamna Niculina mi-a amintit de vechea intamplare culinara. Asa ca mi-am spus ca nu e cazul sa plec din Braila fara a lua cu mine macar vreo doua kilograme de obleti, cumparati de pe Balta, direct din barca unui pescar. Si, o data ce-am ajuns la Bucuresti, fara sa mai simt osteneala drumului, m-am avantat in bucatarie… Am curatat bine tot pestele, l-am spalat si l-am sarat. Am cernut malaiul (vreun sfert de kil) si l-am amestecat cu 100 de grame de faina alba. (Secretul, la peste, e sa folosesti malai de tara si nu pe cel din comert. Si la prajit, si la mamaliga.) In timpul asta, am pus putina untura la incins, intr-o tigaie. Asa, aveam garantia ca pestii vor iesi crocanti. Ceea ce s-a si intamplat - aveam sa-mi dau seama, scotandu-i cu mare grija din tigaie, dupa ce s-au rumenit, si lasandu-i sa adaste cateva minute pe un prosop de hartie, sa-si lase grasimea. Mujdeiul potrivit pentru pestele acesta e cel pregatit tot ca in Balta Brailei, cu rosii tocate, putin otet, ulei, cimbru si patrunjel verde. Si sare, dupa gust. Iei o imbucatura de mamaliga, apuci pestele de coada si-l tavalesti prin mujdei, apoi… simti mai intai asprimea malaiului prajit, rontai cu placere codita si aripioarele, in vreme ce carnea dulce a pestelui se topeste in gura. Si daca ai la indemana un Riesling ori o Feteasca alba, desfatatoare, te vei simti multumit.