|
Din vremurile acelea, cred, nu mi s-a mai intamplat sa mananc o specialitate a locului, drobul in coaste de miel, fel de mancare savuros si neobisnuit de bogat pentru papilele gustative. Incerc sa va redau reteta veche, asa cum o stiu de la bunica. Se aleg coaste de miel, frumoase, si se departeaza usor cu cutitul pielita de ele, pe una dintre laturi. Se scoate cu grija toata carnea, care se spala. Se curata de sange si de vine si se toaca bine cu satarul. Se iau bojocii si ficatul, se spala si se arunca in apa clocotita, cu sare, si se lasa sa fiarba. Se racoresc si se toaca la randu-le. Se rumenesc in ulei frunzele verzi de la cateva legaturi de ceapa dimpreuna cu cateva fire de usturoi, taiate marunt. Se mai amesteca in tocatura oua crude, oua fierte, patrunjel, marar, sare, piper. Cu acestea toate se umplu bine coastele de miel, iar in partea unde s-a facut deschizatura mai inainte se prind cateva scobitori. Se dau la cuptor, unde se lasa pana se coace totul bine, intorcand din cand in cand coastele de pe o parte pe alta. La masa, se aducea drobul pe frunze de salata verde, cu usturoi proaspat alaturi, si fiecare, dupa varsta, primea cate o portie mai mare sau mai mica, taiata de-a lungul coastelor rumenite. Cei mari beau si un paharel de vin rosu, in care cateodata ne mai inmuiam si noi, cei mici, buzele, ca la impartasania din sangele lui Hristos.
Citește pe Antena3.ro