Arpegii pe o coada de lingura

ARPEGII PE O COADA DE LINGURA

"Nu, nu! Cealalta poarta!", aud in telefon vocea lui Adrian Ordean, dupa ce ma laudasem ca stau de cinci minute cu degetul pe butonul de la sonerie si ca pesemne e stricata. Iau repede degetul din locul cu pricina! Dar tocmai cand ma chinuiam, ramas in fata portii verzi, sa var mobilul la loc in buzunarul de la pantaloni, o usa trantita in dosul ulucilor dese ma impinge de la spate mai ceva ca dulaul de paza din livada de visini a unui "ceapeu", cum zicea un nene la... "teveu". N-am curiozitatea sa vad cine iese, inevitabil, la poarta, ca ma refugiez cat de repede pot in curtea gazdei mele, exact in momentul in care balamalele ruginite ma-njura la unison cu proprietarul lor. Si da vina pe copiii care bat mingea pe trotuarul de vizavi. Asa! Bine le face! Sa nu se mai joace cu soneriile oamenilor!

NASTERE CU DURERI. Intru. Intr-un colt, o vioara. Il intreb daca s-a reprofilat. Gafa maxima! "Da’ de unde!", imi indulceste stangacia cu un zambet domnul Ordean. "O am de mult! In copilarie, cred ca aveam vreo 6 ani, ma dadusera ai mei la un curs de vioara", adauga. "Inceputurile unui violonist sunt o perioada groaznica. Doi ani de zile nu faci, sau eu n-am facut, decat note lungi, niste scartaieli ingrozitoare, iar dupa doua minute iti cade mana de oboseala", isi aminteste gazda mea. "Tin minte ca profesoara imi punea o andrea in dreptul cotului, ca sa-mi pastrez postura corecta. Un fel de episod din «Praslea cel Voinic si merele de aur» transcris pentru vioara", se amuza Adrian Ordean.

PREZENTUL CONTINUU. Politicos, in armonice, calculatorul anunta primirea unui mail. "Una peste alta, insa, mi-a folosit enorm", continua insa domnul Ordean, fara sa-l bage in seama. "Chitara am invatat singur, pe la vreo 14-15 ani. Norocul meu a fost ca aveam cunostinte solide de teorie muzicala. Si-acum am ramas cu unele «defecte», sa le zic asa, in felul de-a prinde un acord pe chitara. Imi fortam mana intr-o pozitie destul de complicata, pentru ca mai intai mi-l construiam teoretic. Suna insa bine. Apoi am vazut ce faceau altii si-am mai simplificat!" Cu un tarait, calculatorul il cearta ca nu si-a verificat mail-ul. Cum nu vrea sa mai fie mustruluit inca o data, se achita repede de obligatiile electronice. Suficient insa pentru mine ca sa alerg prin incapere cu privirea de la o fotografie la alta. De la afisul unui spectacol cu trupa "Stereo", dintr-o vineri de aprilie a lui ’74, apoi "Compact" si "ASIA" de mai deunazi. 32 de ani luati in ochi intr-o singura clipa. Timpul istoric... compactat.

ALT FEL DE MUZICA. "Ok!", zice, ridicandu-se. "Hai, in bucatarie-acum!." Zis si facut. Si cat ai clipi, zanganit de oale! "Acasa mai gateam eu din cand in cand, dar prima data cand am intrat serios in bucatarie a fost la prima plecare in Occident, cu "Rosu si Negru", prin ’82-’83. Tin minte c-am inceput chiar cu fasole cu carnati. Romaneste!", apasa greu. "Dupa cum au mancat colegii, cred c-a fost o reusita. Cu toate ca legumele n-aveau nici un gust. Cam ca cele pe care le gasesti acum si la noi in supermarket!", adauga amuzat. "Abia astept sa plec in Delta! Acolo parca totul are un gust mult mai bun! Daca borsul asta-i bun aici! Iti dai seama cum e acolo, la mama lui?" Calule, mananci ovaz?!
Suflu-n lingura si... Si-atat, ca muriti de inima rea!

UN INDRAGOSTIT "Iubesc muzica! N-as putea sa fac altceva! De pe scena sau din studio, dragostea mea e aceeasi! N-as da viata mea pe a altuia! Desi am trait si momente care pe multi i-au facut sa-si caute alt drum. Erau ierni in care singurul loc unde te puteai incalzi era pe scena. Afara frig, in camerele de hotel nu mai vorbesc… Tin minte ca o data am adus cateva proiectoare, le-am indreptat spre tavan si asa, in lumina aia orbitoare, dar macar avand caldura, am reusit si noi sa prindem cateva ore de somn. Nu stiu ce s-a pierdut si ce-a ramas din tot entuziasmul ala, in lumea muzicala de azi. Tinerii au tendinta sa creada ca lumea a-nceput cu ei. Dar, la urma urmei, poate si noi am crezut la fel. Dar ce vreau eu sa nu uite este ca muzica nu s-a nascut o data cu ei si, mai ales, pentru ca exista ei, iar daca au succes nu inseamna ca si e asa. Daca ar privi in urma lor, ar ramane uimiti de cate s-au intamplat inaintea lor si fara ei! Eu am cantat 25 de ani si-am trait din bilete. Sunt foarte curios daca astazi la spectacole s-ar plati, cati ar rezista!"

Adrian Ordean si o viata dedicata muzicii, de la Stereo (foto dreapta jos), Rosu si Negru (foto stanga jos), Compact (foto sus) si pana la ASIA sau Bordo

BORS DE CRAP

1 Ca sa ai de se sa-nvarti in oala, si anume cu mare si nobil folos, pui doi litri de apa. Dar nu numai! Ca aici mai intra si-un litru de bors, doi morcovi tocati, doua cepe potrivite, o telina mai micuta, leustean, un ardei gras, doua rosii medii, trei linguri cu orez si, logic, un crapcean. 2 Toci gospodareste legumele si le azvarli la bolboroseala molcoma in apa cu sare impreuna cu orezul. Dac-ai fost harnic, ai curatat si spalat repede in apa rece pestele. Si-ai scos osul amar de la cap, c-ai distrus borsu’ daca uiti! Il tai bucati si-l lasi cuminte, la foc potrivit, in oala. 3 Din timp in timp iei spuma si, candva pe parcurs, cand iti vine in minte, potrivesti de sare. Cand e aproape gata, te uiti la peste, torni in oala borsul. P-asta tre’ sa-l fi fiert separat, iar apoi sa-l strecori! Mai pui o mana de verdeturi si mai lasi sa dea-ntr-un clocot. Asta-i!