Ouăle nemțești se fac - zicea Ecaterina Comșa, pe la începutul anilor 1900 - într-o tigaie de ochiuri (cu adâncitură pentru fiecare oușor), prăjite-ntr-o lingură de unt fierbinte. Oul se sparege și se pune-n „scufundătură” cât untul face spume albe și nu a început a se rumeni. Apoi flacăra se face mică-mititică și ochiurile se coc în fierbințeala untului. Ouăle ochi nemțești sunt, am zice astăzi, „bombă calorică”.
Prin comparație, ochiurile românești sunt de-a dreptul dietetice! Nu tu unt sau altă grăsime... cel puțin nu la început, că rețeta, se va vedea, are și ea capcanele ei.
Vezi mai multe rețete AICI - Marea Carte de Bucate
Te-ar putea interesa și Rețeta zilei de joi. Alivenci ca la Humulești (rețeta Smarandei, mama lui Ion Creangă)
Cum se fac, dară, ochiurile românești?
„Fierbem într-o cratiță apă sărată; când aceasta fierbe spargem și lăsăm în apă, binișor, câte ouă vrem, dara în așafel ca ouăle să nu se strice, nici să nu le punem unul peste altul.
Citește rețeta mai departe pe ANTENA SATELOR