Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oricât ar părea de curios, strămoșii noștri daci și romani habar nu aveau de dulceață. Nici Ștefan cel Mare nu a mâncat dulceață - cum nici mămăligă nu i-a fost dat să guste. Și asta pentru că, până la un moment anume al istoriei, europenii au conservat fructele numai în două feluri: uscate și puse la păstrare în miere (de altfel, varianta asta, cu fructele puse în miere, iar borcanul - sau chiupul de lut - îngropat în pământ aveam s-o întâlnesc și-ntr-un sat din Moldova, și-ntr-unul dintr-o insulă grecească, semn că unele rețetare străvechi încă se mai păstrează, pe ici pe colo).
Te-ar putea interesa și
Rețeta zilei de miercuri. Prăjitura Greta Garbo (varianta ardeleană)
Cine a făcut, deci, începutul acestei lungi istorii culinare, cu fructe fierte în siropul de zahăr? Ei bine, ca și în cazul unor ingrediente care au cucerit Europa abia după jumătatea mileniului trecut - cum ar fi roșii și cartofii, bunăoară, și modul de preparare a dulcețurilor are legătură cu descoperirea Americii de către Columb. Spaniolii sunt primii europeni care au mâncat dulceață... dincolo de apele Oceanului Atlantic. Și tot ei au adus rețetele pe bătrânul continent. Primul tratat de dulcețuri avea să fie scris, suprinzător, de către... Nostradamus. Da, același Nostradamus care a bulversat lumea cu profețiile lui. Prepararea dulcețurilor a devenit, repede, o cutumă în toate casele Europei, iar în primele noastre cărți de bucate deja sunt pomenite.
Dar să ne întoarcem la rețetă.
Pentru dulceața de coacăze negre ai trebuință de: un kg de zahar, un kg de coacaze, 30-50 ml zeama de lamaie, 500 ml de apa.
Află cum se prepară de pe ANTENA SATELOR
Pe aceeași temă:
Înghețata cu caise a lui Emil Frederic
Citește pe Antena3.ro
