Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primăvara și apropierea sărbătorilor pascale îmi aduc aminte, întotdeauna, de copilărie și de zilele în care se făcea cozonacul, în satul bunicii mele. Și de nașa Tasica, în ograda căreia se afla un cuptor mare, la care se rânduiau toate gospodinele de pe uliță… era mai mare decât un dulap, ori o cămară, cu rafturi pe care erau așezate zeci de tăvi cu cozonaci, să se coacă toate odată…
Cozonac moldovenesc (ca la bunica)
Un kg făină de patiserie, 12 gălbenușuri, un ou (pentru uns), 100 g unt, 150 ml ulei, 500 ml lapte, 50 g drojdie de bere, o jumătate de linguriță de sare fină. Pentru umplutură: 400 g zahăr tos, 400 g miez de nucă, o esență de rom (sau două lingurițe de rom), 200 g stafide mari (sultanine).
Se încălzește laptele și se împarte în două. În 250 g zahăr se pune tot zahărul (mai puțin o lingură care se păstrează pentru drojdie) și se lasă la răcit. Restul de 250 ml lapte se toarnă, fierbinte, peste o cană de făină, amestecându-se bine ca să nu se formeze cocoloașe, apoi se lasă să se răcorească. Drojdia (cât o nucă) se freacă bine cu lingura de zahăr rămasă, iar când s-a lichefiat se amestecă bine cu maiaua (făină cu lapte) călduță. Se lasă la dospit la loc cald, până când își dublează volumul. (Ca să crească foarte bine, se folosește numai drojdie proaspătă!) În acest timp, gălbenușurile se freacă bine cu sare.
Făina care a rămas se pune într-o covată (sau într-un lighean, însă aluatul este mult mai bun dacă se frământă și dospește în covată de lemn!), se face o adâncitură în mijloc și se toarnă laptele în care a fost dizolvat zahărul, apoi gălbenușurile și drojdia crescută. Se amestecă și se începe frământatul. După primul sfert de oră de frământat, se pune uleiul și untul (topit), puțin câte puțin. Se continuă frământarea timp de încă o oră, aducând aluatul dinspre margini spre mijloc, presându-l cu pumnii, iar în ultimul sfert de oră ridicându-l și „rupându-l” din când în când. Se consideră că aluatul este destul de „muncit” atunci când face bășici la frământat și când „trage” singur resturile de cocă de pe covată. Se adună aluatul în mijloc, se acoperă cu un șervet și se lasă la dospit, la loc cald, timp de două-trei ore.
Miezul de nucă se macină, apoi se amestecă bine cu zahăr, stafide și cacao. Se adaugă romul (se pot pune și alte arome). După ce a dospit, aluatul se rupe în două sau în trei părți (după cât de mari sunt formele), iar umplutura se împarte și ea în tot atâtea părți ca și aluatul. Se ia o parte de aluat, se întinde o foaie și pe ea se distribuie, uniform, o parte din umplutură. Se rulează aluatul, prinzându-l la capete ca să nu iasă umplutura și se pune în formă. Se lasă la loc cald încă o oră, să dospească, apoi se unge cu ou bătut, se presară zahăr tos și se bagă în cuptorul bine încălzit. Se lasă la foc potrivit timp de 45 de minute, fără a deschide ușa cuptorului. Când se scot din forme, se lasă să se răcorească într-un loc ferit de curenți de aer. Se păstrează învelindu-se fiecare cozonac în hârtie de pergament sau hârtie de ambalaj.
Rețetă preluată de la bunica mea, din satul Bălăneasa, comuna Livezi, județul Bacău
Vezi şi: Pască cu ciocolată
Vezi şi: Miel la grătar cu sos de brânză
Citește pe Antena3.ro
