Şezătoare de Ajun la Bucerdea Vinoasă

Da… Veşnicia s-a născut la sat. Nu am spus-o noi, ci Lucian Blaga. Şi cum de la Lancrăm până la Bucerdea Vinoasă nu e cale mai lungă de-o azvârlitură de băţ, şi cum, traversând istoria literară, drumurile lui Eminescu – în trecere prin Blaj, Ighiu şi Bucerdea Vinoasă – au fost intersectate, după decenii, de Blaga cel născut în ţinuturile Albei, de mantia veşniciei trebuie că sunt atinse locurile acestea, ca de-o binecuvântare dumnezeiască.

Am simţit şi altădată asta: că dacă e să fie undeva păstrate izvoadele neamului, atunci cu siguranţă asta se întâmplă în aceste ţinuturi bogate în istorie şi tradiţii. De aceea, într-o seară din Postul Crăciunului am luat şi noi drumul în piept şi-am traversat ţara ca să ajungem la Bucerdea Vinoasă şi să vedem cu ochii noştri, să auzim cu urechile noastre, să trăim (în umbră, măcar) magia unei seri cu lume strânsă la şezătoarea din Ajun. La invitaţia Anei-Maria Grigoruţ – Asociaţia Tradition Group – însoţiţi de Daniela Floroian (director adjunct) şi Marius Moga de a Centrul de Cultură „Augustin Bena” din Alba, am ajuns şi noi, în faptul serii, la şezătoare. Şi, Doamne, cât de frumoşi erau oamenii, în lumina cea galbenă a opaiţelor, cât de limpede glasul lor, cât de curată le era inima şi plină de căldură casa!

«Bună sara şi bie v-am găsât!” „Vint-aţ’ tu muieri şi fete?” „Vint, vint, ş-am adus şi petrol în lămpaş ca să ne-ajungă” „No, bin’ c-aţi vint, şedeţi pe un’ puteţi, găsâţâ-vă dară loc că mare-i casa asta dinainte, şi să ne prindem la lucru, că ne-or ajunje sfintele sărbători”… Şi uite-aşa intrăm şi noi în veşnicie, pe măsură ce femeile şi fetele din sat scarmănă şi torc lâna, fac gheme, ori împletesc, ori ţes, iar bărbatul casei citea din slovele sfinte. Ce-i şezătoarea? Mai multe ne-a desluşit chiar Ana-Maria Gri­goruţ, animatorul cultural al grupului şi al satului, fiica preotului şi a dăscăliţei din Bucerdea Vinoasă, o familie căruia comunitatea îi datoarează foarte mult în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiilor, înfiinţarea Muzeului Etnografic, reabilitarea vechii crame – ne aflăm, de altfel, într-o zonă viticolă prin excelenţă, unde această ocupaţie există încă din vremea dacilor.

Obiceiuri de altădată

Dar să ne întoarcem la şezătoarea noastră. „În comunitatea din Bucerdea Vinoasă şezătorile erau mixte, formate din fete de măritat şi tinere neveste, ca şi din femei bătrâne, dând prilejul tinerelor să înveţe multe lucruri de la cele mai în vârstă. Şezătoarea avea aşadar o valoare de iniţiere şi era organizată pe grupuri de case mai apropiate”, ne spune Ana-Maria Grigoruţ, după care continuă: „În şezătoare munca era îmbinată cu petrecerea, deoarece se spun noutăţile satului, poveşti, ghicitori, se cântă, de cele mai multe ori se termină cu joc, după melodia cântată, de obicei, la fluier. Până veneau feciorii, fetele aveau grijă să facă ordine în casa de şezătoare: ştergeau sticla la lampă, puneau petrol în lampă şi rânduiau laviţele şi scaunele de care îşi sprijineau furca de tors. Se străduiau apoi să lucreze cât mai cu spor, pentru a-şi dovedi hărnicia în faţa flăcăilor.

Ca să le treacă mai uşor timpul şi să aibă spor la lucru, însoţeau totul cu cântec, mai cu seamă doine pe tema scurgerii vieţii omului, dragostei, înstrăinării prin căsătorie sau plecare la armată sau război. Cele mai vârstnice dădeau acel fior prin poveştile lor despre strigoi, zmei, despre puterile necuratului asupra oamenilor, dar mai ales dădeau poveţe celor care urmau să îşi întemeieze o familie”.

Cum în sat erau multe şezători, de multe ori feciorii întârziau. Dar o dată ce ajungeau, se aşezau după simpatii care se legaseră în timp, rolul lor fiind de a anima atmosfera cu snoave, glume şi cântece. „Dintre jocurile păstrate în amintirea comunităţii cităm bărdăuţul şi jocul puricelui”, mai spune Ana-Maria, care precizează că, dacă până în Postul Crăciunului erau permise cântece şi jocuri voioase, în post se cântau doine şi, mai cu seamă, începeau a se repeta colinzile ce urmau a fi cântate în seara de Ajun. „D’apăi haideţi odată, ţineţi lucrul, iar voi care sunteţi mai buni de gură să mai spuneţi şi o strigătură”, spune cineva. „Frunză verde busuioc/ Ia ieşiţi feciori la joc./ Că nu e vremea de stat/ E vremea de colindat.” Iar băieţii de colo: „De co­lindat om colinda, d’apoi să vedeţi la joc cât suntem de pricepuţi, că astăzi-mâine încep jocurile ş-apoi atunci vă arătăm noi ce ştim. Şi încep şi uspeţele! După Crăciun om putea juca, nu ca în sara asta, când doar am co­lindat…”

Bucatele postului

Până la „uspeţe”, feciorii gustă bucatele de post. „Buticul se poate face cu vin (în post) sau brânză şi apă caldă (în restul anului). Se taie pâinea cubuleţe, se pune brânza şi deasupra se toarnă apa caldă, se amestecă şi se mănâncă. Odinioară se servea la şezători şi în clacă”, ne spune şi Maria Constantin. „Mălaiul dulce se pregăteşte în post, se face din mălai, care se fierbe, se pun un pic de sare şi zahăr, se pune pe o planşetă se taie şi se serveşte. Păsatul se face din făină de porumb grişată, se întinde, se face o ceapă prăjită cu ulei şi se toarnă peste păsat şi se poate mânca, iar când nu este post se face cu bucăţele de slănină».

La Bucerdea Vinoasă, cu diferite ocazii care se ivesc de-a lungul anului, gospodinele fac plăcintă cu brânză, dacă nu este post, apoi cu varză, cartof sau cu lobodă în post. Se face pe lespede care este un fel de tigaie, dar cu pereţii mai mici”. Iar după Revelion se pregăteşte zingu-zongo. «Este o ciorbă ce se mănâncă dimineaţa, când tot omu’ e mahmur şi această ciorbă este cu zeamă de varză, în care se pun bucăţele de carne de porc, de cârnaţi, se fierb şi se drege cu puţină smântână, ou şi se mănâncă cu ardei iute».

Ei, dar uite că şezătoarea noastră-i pe sfârşite. Să mulţumim, dară, celor care ne-au primit în casa lor: Dana şi Neluţu Benicean, Iuliana şi Vasile Benicean, Virgil Bolea, Nicolae Bolea, Nicoleta Bolea, Florina, Florin şi Mara Borza, Maria şi Aurel Constantin, Coriolan şi Maria Honcaş, Ionela şi Andrei Iurac, Cornelia şi Nicolae Miclea, Ioan şi Cornelia Maria Truţa, Victoria Truţa… „No, haidaţ mă gătaţ, că ne-o întâlni şi miercuri în şezătoare, c-o înnoptat bine şi lâna am gătat-o de scărmănat!”