|
|
Pe 23 aprilie, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Gheorghe, simbolul statorniciei in credinta. Sfantul Gheorghe a fost general roman in armata imparatului Diocletian. Pentru ca a indraznit sa se ridice impotriva hotararilor Consiliului de la Nicomedia (desfasurat in anul 303), hotarari ce erau indreptate impotriva crestinilor, Sfantul Gheorghe va fi torturat, otravit si in cele din urma decapitat. Va ramane insa exemplara darzenia cu care si-a aparat credinta pana in ultima clipa. Totusi, in popor este identificat cu viteazul care a ucis balaurul, salvand astfel fata de imparat ce urma sa-i fie data drept hrana.
In credinta populara insa, aceasta sarbatoare s-a suprapus peste alta mult mai veche, Sangiorzul. Aceasta divinitate detinea cheile ce inchideau iarna si deschideau vara. Sangiorzul avea puterea de a feri oamenii si gospodariile de duhurile rele. In cinstea lui se puneau ramurele inverzite in fata usilor si ferestrelor. Totul porneste de la credinta ca, in noaptea de dinaintea Sangiorzului, vrajitoarele au cea mai mare putere si toate vrajile isi ating scopul.
Pentru ca se temeau de zgomotele puternice la biserica se bateau clopotele, iar prin gospodarii copiii loveau in oale, incercand sa indeparteze vrajitoarele. Se spune ca este bine sa stai treaz in aceasta zi, altfel vei fi somnoros tot anul. Oamenii se cantaresc, ca sa nu se lipeasca farmecele de ei. Copiii si fetele se spala dimineata cu roua, ca sa fie sanatosi si frumosi tot anul. Mai mult decat atat, cei care sunt bolnavi, daca se vor tavali prin roua, in noaptea de Sfantul Gheorghe, au foarte mari sanse sa se insanatoseasca.
SAMBATA LUI LAZAR
|
In aceasta zi, tinerii participa la un ritual numit "Lazarelul", asemanator unui colind. Copiii - in mijlocul carora se afla Lazarita, o fata imbracata in alb si purtand pe cap o cununa din flori de primavara - merg din casa in casa, avand in maini ramuri de salcie si interpreteaza un cantec. Povestea pe care acestia ne-o spun este cea a unui cioban, pe nume Lazar, plecat pe camp cu oile si care moare incercand sa se suie intr-un copac pentru a rupe frunze. Colindul continua cu ritualul de inmormantare si transformarea lui Lazar in flori. In unele locuri se stie ca Lazar a fost gasit si jelit de catre sora lui mai mare, nimeni alta decat nora babei Dochia. Se poate spune ca, incepand cu acest colind, exista la romani obiceiul de a jeli mortii. Tot acum se obisnuieste sa dai de pomana saracilor paine.
|
20 - 26 aprilie
| ||||
|