Sosuri asortate

Sosul este un fel de buletin de identitate al felului de baza. Cu ajutorul lui putem determina din ce specific traditional face parte preparatul.

Nu este atat de simplu sa prepari un sos. Exista chiar si persoane specializate in acest domeniu. Fiecare sosier stie ca acest "preparat-accesoriu" trebuie sa fie complementar cu aroma felului de baza. Regulile sunt asemanatoare cu cele pe care le folosesc somelierii atunci cand recomanda un vin. La inceput, romanii foloseau sosurile pentru a "deghiza" gustul mancarurilor.

POTRIVIRI. Cu cat preparatul este mai greoi, cu atat sosul trebuie sa fie mai lejer. Carnea cu miros foarte puternic, de exemplu costita de vitel, cere un sos din hrean. Preparatele grase merg cu un sos acrisor, pe baza de citrice, sau unul pe baza de mustar, iar mancarea condimentata se combina cu sosul dulceag. Cele pe baza de unt sau smantana se servesc cu carne slaba, iar la preparatele din vita se recomanda sosul de ciuperci.

COMBINATII. Daca mancarea este foarte sofisticata, nu va grabiti sa faceti un sos pe masura, din contra, e de dorit sa gasiti o reteta simpla. In acelasi timp, un preparat modest in arome lasa loc unui sos bogat. In prepararea sosurilor nu trebuie sa uitam nici de specificurile nationale. De exemplu, bucataria din sudul Italiei are in traditie sosuri pe baza de rosii, iar cea din nord, sosurile pe baza de smantana.

Moda nu lipseste nici in acest domeniu. Astfel, in prezent sosierii folosesc intensiv ingrediente precum whisky, vin rosu, usturoi prajit. Sosurile de baza raman maioneza si bechamelle.