Transformări la Obrejenie

În calendarul Bisericii Ortodoxe, la data de 6 august, creştinii sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului. Conform scrierilor sfinte, la Muntele Tabor Iisus s-a închinat lui Dumnezeu, avându-i alături doar pe Sfinţii Petru, Iacob şi Ioan. Apostolii, deşteptându-se în timpul nopţii, au putut vedea "slava lui cea negrăită, faţa luminoasă ca soarele, hainele lui albe ca zăpada". ("Vieţile sfinţilor")

Natura îşi schimbă faţa
În paralel cu această sărbătoare, calendarul popular marchează la 6 august ziua în care natura îşi schimbă faţa. Hotar între vară şi iarnă, Obrejenia aduce schimbări în tot locul. Frunzele încep a se îngălbeni şi cad o dată cu înteţirea vântului. Florile se ofilesc şi mor, iar cine nu se bucură şi nu sărbătoreşte Obrejenia aşa cum se cuvine se va îmbolnăvi precum florile din grădini. Apele se răcesc, devin spurcate, iar oamenilor le este interzis a se mai scălda. Pleacă păsările călătoare, mai întâi berzele şi apoi rândunelele. De aceea este bine ca nimeni să nu plece la drum, căci nu se va mai întoarce niciodată. Vietăţile care mişună prin iarbă încep a se ascunde în crăpăturile pământului, unde vor rămâne până când pământul se va încălzi din nou. Tradiţia populară spune că, dacă vreo vietate nu se ascunde, trebuie omorâtă pe dată, ca să nu se transforme în lighioană fantastică (aşa cum şerpii se schimbă în zmei sau în balauri).

Colivă de struguri
Dacă până acum gospodinele s-au înfrânat să mănânce poame precum mere, pere, prune sau struguri, la Obrejenie este dezlegare pentru toate roadele pământului. Mai întâi însă fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite - acum sunt pomeniţi Moşii de Schimbarea la Faţă. Pentru ca vinul să se facă aşa cum trebuie, astfel încât să însoţească toate momentele de trecere şi toate sărbătorile, gospodarii fac ceea ce se numeşte "colivă de struguri". Se iau boabele culese de pe primii ciorchini, se duc la biserică, iar apoi se gustă, rostindu-se următoarea formulă: "Boabă nou în gură veche!".

Pentru a îndepărta bolile (mai ales frigurile), femeile pun la păstrare, în loc numai de ele ştiut, o crenguţă ce are pe ea şapte prune. Tot pentru leac sunt culese muşeţel sau leuştean.

Gem de prune
Ingrediente: un kilogram prune, 100 g stafide, 100 g miez de nucă, 50 g seminţe de dovleac, o lămâie, 700 g zahăr tos, două mere, un baton de scorţişoară, 4 linguri de rom.

Preparare: Prunele se spală, se curăţă de sâmburi şi de coajă sau se lasă aşa cum sunt şi se taie felii subţiri. Miezul de nucă şi seminţele de dovleac se prăjesc uşor într-o tigaie fără ulei şi se aşază într-un castron. Se pun prunele într-un vas înalt, se presară stafidele, zahărul tos şi se adaugă batonul de scorţişoară. Se pune lămâia spălată, ştearsă cu un şervet şi tăiată felii subţiri, merele spălate, curăţate de coajă şi sâmburi şi tăiate felii. Se amestecă şi se fierbe totul la foc mediu, având grijă să nu se lipească. Cu zece minute înainte de a opri focul, se adaugă seminţele de dovleac, miezul de nucă tocat şi romul. Se opreşte focul, se scoate batonul de scorţişoară, se lasă să se răcească puţin gemul şi se toarnă în borcane. Se sigilează cu capace, se întorc borcanele cu capacele în jos, se acoperă cu pături sau materiale mai groase şi se lasă să se răcească complet.

 Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel