Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CRONICA DE RESTAURANT
Peste drum de Capsa si de Majestic, trasand unghiul drept intre Calea Victoriei si Strada Sarindar, Hotelul-Restaurant Capitol pare multor bucuresteni o prora care despica aglomeratia din cel mai animat punct al Capitalei. A fost, de-a lungul anilor de glorie, Cafe Royal, Hotel Broft si Hotel Louvre, banca, posta si societate de asigurari. Si-a regasit, in 1976, vocatia de local de lux care ofera "masa si casa".
N-am apucat sa dorm in camerele aliniate pe sase etaje, dar, de dragul unei lecturi recente despre Bucurestiul de altadata, am intrat in restaurant. O incapere eleganta, decorata clasic, in stilul marilor localuri pariziene, unde intalnirea cu veacul al XIX-lea e inevitabila - sobrietate si rafinament burghez, care nu izbuteste, din pacate, sa se reflecte si in meniu.
Aleg, pentru inceput, un "consomme madrilen" care, potrivit retetei clasice frantuzesti, e un amestec a doua supe concentrate: de legume - dominata de telina - si de pasare; nota "madrilena" o dau rosiile taiate marunt si mirodeniile. In afara tomatelor, n-am remarcat insa la Capitol nimic din ingredientele clasice, ba, mai mult, a trebuit sa accept conventia unui consomme cu carne de vacuta. Macar era fierbinte! M-a dres, in schimb, o tartina cu icre cu parfum de mare, pe asternut de somon fume, stropita cu o lamaie dulce, aducand pe jumatate a portocala.
PROVOCARE. In continuare am acceptat provocarea felului principal, specialitatea restaurantului, "medalion de porc (Ã la) Napoleon". In fapt, doua piese la tigaie, acoperite cu ou batut si branza Rocquefort in fasii transparente - bune la gust - , cu sos de capere si garnitura de cartofi natur, dar nimic mai mult. N-am inteles nici apetitul pentru istoria Frantei a nasului acestui fel de mancare. Numele imparatului Napoleon, devenit - cu sau fara voie - marca unor capodopere culinare, nu-mi pare cea mai inspirata alegere pentru o mancare relativ modesta si, oricum, indepartata de rafinamentul bucatariei franceze.
"Pour la bonne bouche", am degustat, alaturi de un pahar cu Sauvignon Blanc de Tohani, un "somon meuniere" cu "buchetier de legume" (atat de frageda telina fiarta!) si sos de capere. Gustul alimentelor proaspete e intotdeauna recognoscibil. Somonul meu parea pescuit in aceeasi zi, iar sosul parfumat marturisea intalnirea cu verdeturile nevestejite. Pacat de clipa nefasta cand am gasit cateva ate de papiota prin mancare, fiindca, altminteri, puteam da o nota bunicica acestui restaurant "fara mama, fara tata". Chiar asa: duminica, la pranz, n-am putut sa schimb pareri decat cu ospatarii. O explicatie ar fi ca, la asemenea ora, cei care vegheaza servirea la masa noastra servesc (omeneste, deh!) masa lor. De aceea, luand in calcul optiunea de a reveni la Capitol, ma-ntreb si eu: schimbandu-mi ora de masa de dragul conversatiei cu seful, mai ramane prin preajma vreun chelner? Nu de alta, dar tare as mai manca o felie de tort Richard cu mot de trandafir, insotita de o cafea turceasca adevarata, pentru ca, in fine, sa pot pleca multumit si-n urma mea sa ma vorbeasca lumea numai de dulce si de bine.
|
NOTELE LUI MAX
|
|
Restaurantul Capitol
Calea Victoriei Nr. 29 |
Citește pe Antena3.ro
|
DE GUSTIBUS
| |
|
