Undeva, în liniştea Veronei, iubirea aşteaptă

Mii de oameni, îndrăgostiţi sau nu, se îndreaptă în fiecare an către Verona, oraşul iubirii. Tragedia acelei iubiri imposibile din secolul al XVI-lea a înflăcărat, de-a lungul timpului, minţile şi inimile atîtor suflete-pereche.

Mii de oameni, îndrăgostiţi sau nu, se îndreaptă în fiecare an către Verona, oraşul iubirii. Tragedia acelei iubiri imposibile din secolul al XVI-lea a înflăcărat, de-a lungul timpului, minţile şi inimile atîtor suflete-pereche. Pe străzile înguste din Verona de-abia ai loc să te strecori. Te laşi purtat de val alături de alte cîteva sute de oameni, către Casa Julietei Capulet. O casă veche (despre care nu se ştie nici acum dacă ar avea vreo legătură cu Julieta), cu creneluri şi iederă şi cu un singur balcon la etajul întîi. Balconul este de dată recentă, fiind adăugat construcţiei atunci cînd turiştii, sosiţi de pe toate meleagurile, doreau să vadă locul în care Romeo i-a promis Julietei iubire veşnică. Astăzi, contra unei sume modice, de cîţiva euro, îndrăgostitele urcă scările înguste şi-şi privesc de la balcon iubitul. Totul, fireşte, imortalizat într-o fotografie. Aşa se face că, din secolul al XV-lea şi pînă astăzi, chipul Julietei nu a mai ţinut cont de rasă, naţionalitate, religie, credinţe politice şi nici măcar de vîrstă. Undeva, în marea de oameni, se află şi Romeo…

Suflete-pereche Povestea shakesperiană începe să prindă contur într-o piaţă publică din Verona, acolo unde Prinţul Escalus trebuie să intervină în conflictul dintre două familii rivale, Capulet şi Montague. Romeo, fiul lordului Montague, îndrăgostit de o tînără Rosaline (una dintre nepoatele lordului Capulet), participă incognito, la adăpostul unei măşti, la banchetul organizat de familia Capulet. Aici o uită imediat pe Rosaline, pentru a se îndrăgosti de Julieta (fiica Lordului Capulet). Destinul celor doi îndrăgostiţi, ale căror nume vor deveni simbolul iubirii statornice, dincolo de moarte, se va frînge tragic. Deşi se căsătoresc în secret, cei doi se vor sinucide dintr-o formidabilă neînţelegere. Mesagerul care trebuie să-l anunţe pe Romeo că Julieta şi-a înscenat propria moarte nu ajunge la destinaţie.

Delicatese la banchet Mulţi s-au întrebat ce s-a servit la celebrul banchet unde s-au întîlnit pentru prima oară Romeo şi Julieta!? Pentru că nu există în opera shakesperiană nici măcar cîteva rînduri despre ceea ce s-a servit la banchet, am luat ca punct de reper cronica lui Bernadino Corio (1459-1519), care în “Historia di Milano” descrie foarte explicit preparatele servite la un banchet din Roma. Fiecare fel de mîncare îşi făcea intrarea în sală în sunetul trîmbiţelor. La primul fel se servea ficat de porc, carne foarte condimentată, măruntaie sărate de porc, cîrnaţi, carne de vită prăjită, porumbel, pui, iepure, tarte, plăcinte, vînat pregătit cu tot cu piele şi pene. Şi toate acestea doar la primul fel. După ce se spălau bine pe mîini (nu existau furculiţe în vremea aceea, iar mesenii mîncau toţi din acelaşi platou), urma felul al doilea: aluat în formă de con de pin, bine prăjit în ulei şi stropit cu miere şi apă de trandafir, lămîi învelite în folie de argint şi servite cu sirop de zahăr, mreană şi păstrăv, aspic, pui în stil Catalan, carne de vită fiartă, oaie şi căprior, purcel de lapte, carne de raţă cu sos de cireşe. Şi nu în ultimul rînd, dulciuri cu migdale, coriandru, anason, scorţişoară, seminţe de pin.

Baci di Giulietta - Sărutul Julietei Ingrediente: aluatul: 230 g unt moale, 120 g zahăr, un sfert de linguriţă de sare, o linguriţă de vanilie, 380 g făină, 80 g cacao, 100 g migdale prăjite şi tocate; umplutura: 50 g ciocolată nu foarte dulce, două linguri de unt nesărat, 80 g migdale prăjite şi tocate.
Preparare: Untul se mixează împreună cu zahărul pînă cînd devine pufos. Se adaugă sarea şi vanilia, apoi se mixează pînă se omogenizează. Se pun în continuare făina, cacaua şi migdalele şi se mixează. Din acest aluat se fac mingiuţe cu diametrul de 3-4 centimetri şi se aşază într-o tavă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Se lasă în cuptor, la 350˚C, timp de 10-12 minute, pînă devin uşor maronii. Se lasă să se răcească şi se pregăteşte crema. Într-un vas, la bain-marie, se amestecă untul şi ciocolata, pînă se înmoaie. Se ia de pe foc şi se amestecă pînă se înmoaie crema. Se adaugă migdalele, se omogenizează şi apoi se întinde crema pe jumătate din cantitatea de fursecuri. Se acoperă cu cele rămase şi se servesc.

Mini sbrisolone - Minifursecuri cu migdale Ingrediente: 300 g făină fără gluten, 100 g făină de porumb, 200 g unt, 200 g zahăr, două gălbenuşuri, 200 g migdale descojite, esenţă de vanilie.
Preparare: Migdelele se toacă, nu foarte mărunt, apoi se amestecă împreună cu făina, gălbenuşurile, zahărul şi esenţa de vanilie. Se adaugă untul, se amestecă bine compoziţia, care nu trebuie să fie omogenă, şi se aşază aluatul în forme de prăjituri. Se lasă în cuptor, la 180˚C, timp de 25-30 de minute, pînă cînd se formează o crustă aurie la suprafaţă. Se servesc cînd s-au răcit.

Pearà - Sos Pearà Ingrediente: unt, măduvă de oase, pesmet, supă de carne, sare, piper.
Preparare: Se foloseşte un vas de teracotă în care se vor topi cantităţi egale de unt şi măduvă de oase foarte proaspătă. Se adaugă apoi pesmet măcinat foarte fin. Se amestecă bine cu o lingură de lemn pînă cînd toată această compoziţie se omogenizează. Cantitatea de pesmet variază în funcţie de consistenţa untului şi a măduvei. În continuare se adaugă supă de carne (să nu fie din carne de pui), lăsînd vasul de ceramică la foc mic. Se amestecă din cînd în cînd şi se mai adaugă supă de carne dacă s-a uscat prea tare compoziţia. După două ore, cînd ar trebui să fie gata, se presară sare şi piper după gust, cît să se obţină un gust uşor pişcător. Atunci cînd se serveşte sosul trebuie să aibă consistenţa unui muştar mai gros. Această reţetă este una foarte veche, acompaniind preparatele din carne şi chiar pastele.

Pastissàda de cavàl - Tocană de carne de cal Ingrediente: un kg de pulpă de cal, un kg de ceapă, un l de vin roşu sec, 50 ml ulei de măsline, doi-trei morcovi, două foi de dafin, 4 cuişoare, sare, piper, boia.
Preparare: Pulpa de cal se taie în felii şi se sotează într-o tigaie cu ulei în care s-au adăugat legumele tocate (ceapa şi morcovii). Se lasă tigaia la foc mic şi, cînd este pe jumătate gata, se adaugă vinul, foile de dafin, cuişoarele, sarea, piperul şi boiaua. La sfîrşitul timpului de preparare, legumele se pun la scurs într-o strecurătoare, apoi se pasează. Legumele şi carnea se servesc cu gnocchi sau cu polenta.