Usturoiul si demonul

La lumina lumanarii, tarziu in noapte, printre istorii din carti sfinte si rugaciuni, se infiripa o stranie poveste de iubire...

Regizorul Elie Malka monteaza la Teatrul Bulandra "O poveste evreiasca", adaptand pentru scena textul lui Isaac Bashevis-Singer, intr-o versiune moderna si destul de indrazneata. Intregul spectacol se afla sub semnul textelor pe care cei doi protagonisti ai montarii, Bat Sheva (interpretata inspirat de Ana Ioana Macaria) si Iohanan, sotul ei (un rol extrem de bine gandit si transpus scenic de Radu Amzulescu), le citesc la inceputul reprezentatiei. Definitorii pentru felul lor de a gandi, toate aceste pilde, povesti si invataturi transpun intregul plan al realitatii intr-o lume mistic-fictionala. Intreaga derulare a intamplarilor sta sub semnul unei fraze citite din cartea sfanta - "Demonul nu vine decat la cel care-l asteapta" - si al unei povestioare-pilda despre vulpe.
Hamesita si pofticioasa, vulpea sta in fata unui gard prin care nu poate sa treaca pentru a intra intr-o ograda unde sa manance pe saturate. Posteste atunci trei zile, se subtiaza, intra, mananca tot ce vede in fata ochilor, se ingrasa si nu mai poate iesi. Se pune iarasi pe postit trei zile, slabeste din nou si iese. Concluzia? Efortul a fost in zadar...

Elie Malka imparte scena in doua planuri bine delimitate. Patul, inconjurat de peretii de sticla transparenta marcheaza spatiul feminitatii, dominat de fortele nocturne si de povestile cu demoni, si exteriorul, unde Iohanan, barbatul, este cel dominator, imbracat de obicei in hainele de sinagoga. In spatiul femeii, Iohanan nu poate patrunde decat ca demon, chemat de ea. Mariajul nefericit, inteles de femeie drept obligatie de a-i gati sotului, si atat, este mai degraba un pretext pentru a invoca demonul. Caci demonul se afla in ea.
Ghimpele placerii si al pacatului e sadit in femeie de cand lumea, dar nimic din toate acestea nu s-ar putea materializa fara acordul si ajutorul barbatului, pare a ne transmite spectacolul de la Bulandra. Mirosul de usturoi pe care-l emana in permanenta sotul nedorit, chiar si atunci cand ia chip de demon si isi face sotia sa-l insele cu el insusi, se infiltreaza treptat si in fiinta femeii, fara sa-si dea seama. Ea vrea sa fuga de sine insasi, sa guste din toate deliciile intrevazute prin gard. Asemenea vulpii din poveste, reuseste sa intre, traieste o minunata poveste de iubire cu un demon frumos (Marius Capota) creat de inchipuirea si dorinta ei, dar si de pacatul sotului, apoi nu mai stie sau nu mai vrea sa iasa. Ramane intepenita undeva in gardul dintre cele doua lumi si se stinge de dor, eliberata de pamantescul miros de usturoi si gata sa plece in alta lume.

CARTEA CU MIRODENII

Ce se intampla intr-o farfurie? Ce se afla in ea, susceptibil de a exprima idei, a construi sensuri si a permite un mesaj? Iata intrebari la care Michel Onfray incearca sa raspunda in "Ratiunea gurmanda", o carte de meditatii despre relatia dintre mancare si spirit. El crede ca impacarea omului cu trupul, cu simturile (filosofii considerand gustul si mirosul simturi inferioare), este posibila daca functioneaza mecanismul cunoasterii filosofice a ratiunii gurmande. Calauza autorului este Brillat-Savarin, care a pus primul gandirea in slujba problemei gastronomice. Aidoma lui, Onfray confera hranei o dimensiune metafizica, curtata de noua bucatarie franceza. Bucatarie marcand incheierea unui proces dialectic initiat o data cu Nasul medieval, spre a se continua si dezvolta cu Ochiul burghez si culminand, deocamdata, cu Gustul modern. Destinata cititorului avizat, cartea este aproape un manual al judecatii de gust, gastronomia insasi fiind o chestiune de ordin estetic. Bucataria - ne spune Onfray - tine de artele frumoase, de practicile culinare ale unei civilizatii. Ea exprima o epoca la fel ca un tablou, o sonata, un monument, o piesa de teatru sau o lucrare de arhitectura… (Tudor Cires)