Valea celor şapte izvoare

A fost prima zăpadă adevărată pe care am văzut-o iarna asta. Coborâsem din maşină şi călcam apăsat omătul, încântat de felul cum scârţâia sub picioare. La câţiva metri de noi, două căruţe cu cai aşteptau ca jurnaliştii veniţi tocmai de la Bucureşti să purceadă în călătoria de câţiva kilometri, dincolo de satul Şimon, până la o micuţă cascadă, a cărei cădere de apă era pe jumătate îngheţată. (Eram acolo mai mulţi ziarişti, invitaţi la un eveniment organizat de o binecunoscută firmă de turism.)

Ceva mai târziu, am pornit în goana cailor, prin pădure. Brazii înalţi îşi scuturau zăpada asupra noastră, frigul ne pătrundea, încet-încet, în oase. La întoarcere, avea să ne fie de mare folos ţuica fiartă oferită, la Cabana "Valea Arginţilor", de "bacii" Iosif Pescaru şi Virgil Staicu, de "băciţele" Ileana Staicu şi Adina Nenciu.

Bucatele Sărbătorilor

"Valea Arginţilor" este emblematică pentru turismul dezvoltat în satul Şimon. La numai câţiva kilometri distanţă de Bran, satul poartă încă pecetea ocupaţiei tradiţionale – oieritul –, deşi din ce în ce mai mult avansează şi aici turismul rural. În unele gospodării, cele două ocupaţii se îmbină, astăzi. În alte părţi, oieritul este doar pretext pentru arhitectura ambientală.

La "Valea Arginţilor" eşti întâmpinat de baci cu "cojoace" de oaie, albe, lungi până în pământ, eşti îmbiat cu ţuică fiartă, ţi se pun dinainte porţii uriaşe de bulz făcut "ca la stână"... Însă oile nu-s pe-acolo. Există în schimb o lamă, adusă tocmai de pe continentul sud-american. Mulţi chiar aşa şi cunosc locul, sub denumirea de "pensiunea cu lama". Turiştii curioşi – mai ales copiii – sunt încântaţi să-i facă o "vizită", hrănind-o cu fire de fân sau cu... bucăţi de lipie, coaptă pe vatra cuptorului din curtea pensiunii.

Şi fiindcă veni vorba de bucate, oare ce-au avut pe masă oaspeţii cei mari, în zilele de sărbătoare ale sfârşitului de an? Răspunsul l-am primit de la Virgil Staicu: "La Crăciun, am pus «de-ale porcului»: friptură, dar şi cârnăciori, tobă, lebăr, caltaboşi. Între Crăciun şi Anul Nou, i-am delectat pe turişti cu berbecuţ la proţap, frigărui pe jar, ţuică, lipii la cuptor, bulz rotund copt pe jarul rămas de la frigerea berbecului. Brânzeturile locale sunt foarte cerute, indiferent că este vorba despre un prânz obişnuit sau unul festiv. Pe masa de sărbătoare din noaptea Anului Nou am pus purcel de lapte la tavă, berbecuţ, curcan împănat, ştiucă umplută. N-au lipsit cornuleţele şi plăcintele frământate nu cu unt, ci cu osânză fină, de la purcelul tăiat la Ignat".

Apă "gustoasă"

Dar ceea ce face Şimonul special, elementul cu care atrage oamenii, ca un magnet, este puritatea. A oamenilor, a aerului, a apei.

"Aici orăşeanul obosit poate să facă o cură de oxigen", ne spune şi Cristina Irimia, de la J’Info Tours. Şi tot aici eşti invitat să... deguşti un pahar cu apă. "Nu-i aşa că nu aţi băut nicăieri apă mai gustoasă?", ne întreabă Virgil Staicu. Mărturisesc că aşa este. La "Valea Arginţilor", apa are gust. O deguşti ca pe vin. Este apă pură, colectată de la şapte izvoare.

Bulz ca la stână

În orice gospodărie ai poposi, prin satele din culoarul Rucăr-Bran, vei fi poftit să mănânci "un bulz ca la stână". Cel "adevărat" se face numai cu făină de porumb măcinată la moară. Mămăliga are un gust mai aspru şi-o culoare puţin mai deschisă decât cea din mălai grişat. Brânza este şi ea de calitate şi e produsă numai pe la stânele din vechiul pas de trecere dintre Ardeal şi Ţara Românească. Când este lume multă la masă, se pregăteşte pe straturi – mămăligă, brânză, mămăligă, brânză, mămăligă –, însă cel mai bine este să faci "bulz rotund", învelind, cu mâinile aproape arse de fierbinţeala mămăligii, un ghem de brânză şi punându-l să se coacă, pe toate părţile, pe jar.

"Pregătim multe mâncăruri tradiţionale. În perioada aceasta a anului se fac multe plăcinte şi cornuleţe pregătite cu osânzăde porc"
Ileana Staicu

Lipiile la cuptor, pregătite simplu şi cu îndemânare de Adina Nenciu, sunt deja o marcă a pensiunii "Valea Arginţilor" din Şimon