Verdele primaverii

Intotdeauna impresioneaza verdele crud al frunzelor proaspete. Nu dureaza insa mai mult de o saptamana si verdele se maturizeaza, se vulgarizeaza aproape, si va ramane asa pana tristetea toamnei il va matura de pe crengi. Viata acestei culori este atat de scurta, incat nici nu iti dai seama cand a imbatranit. Si doar uscand frunzele "din fasa" s-ar putea sa pastrezi din culoare macar, daca nu din viata. Acest verde al "copilariei" este culoarea ceaiului in primele lui zile de viata pe pomul-gazda. Culoare pe care frunzele de ceai o imprumuta cu drag cestii cu apa fiarta. Chinezii au fost primii care au putut aprecia calitatile acestor frunze.

De la chinezi, ceremonialul a ajuns in Japonia. Monahii budisti intorsi din China au adus de acolo obiceiul de a consuma ceai verde care, asa cum se considera atunci, era un lichid care purifica trupul si sufletul.

PANACEU. In Europa, ceaiul verde a devenit la moda in secolul al XIV-lea. La inceput, frunzele de ceai, culese verzi, erau prajite. Apoi s-a recurs la uscarea lor la soare.

Miracolele pe care le face ceaiul verde au fost demonstrate stiintific. El previne cancerul, scade colesterolul din sange, are functie antibacteriana, previne toxiinfectia alimentara si dizolva grasimile. Toate aceste beneficii erau descrise inca in antichitate in cartile chinezesti.

CEAI VERDE RECE Ingrediente: 6 pliculete de ceai verde, 6 pahare cu apa rece, doua piersici curatate si feliate. Preparare: Se asaza piersicile curatate si feliate intr-o cratita. Peste ele se toarna apa rece si se pun la fiert. Cele sase pliculete de ceai verde se pun intr-un ceainic si deasupra se toarna compotul din piersici fierbinte. Se acopera sase minute. Apoi se adauga zahar, miere sau zaharina dupa gust. Ceaiul obtinut se raceste la frigider. Cand serviti, puneti in ceasca o felie de piersica si puteti orna cu o frunzulita de menta.

CEAI VERDE CALD Ingrediente: o ceasca de lapte, o ceasca de apa, o lingurita cu zahar, jumatate de lingurita cu scortisoara, un sfert de lingurita cu ghimbir maruntit, doua pliculete de ceai verde. Preparare: Laptele si apa se pun intr-o cratita. Amestecul se aduce la fierbere. Cand abia a dat in clocot, se adauga zaharul, scortisoara, ghimbirul si ceaiul. Se lasa sa fiarba trei minute la foc mic. Dupa aceea se scot pliculetele de ceai, se strecoara si se serveste imediat.

ZEII VINULUI

Haina lor - coarde de vita fertila. Hrana lor - o cupa cu vin rosu. Viata lor - "betia" distractiei si a placerii. Ei - protectorii unei comori accesibile tuturor. Ei - Bachus si Dionysos - doi zei in doua culturi vechi ale omenirii. Zeul grec Dionysos era divinitatea careia i se inchinau barbatii in asteptarea distractiilor si femeile in asteptarea unui "rod", pentru ca el este si zeul procreatiei. La romani, Bachus, simbolul placerilor desfranate si al veseliei, era reprezentat de un tanar care tine in mana un toiag acoperit de vita-de-vie. Vinul, la greci si la romani, era considerat bautura bunei-dispozitii. In crestinism, rolul lui depaseste placerile lumesti, devine semnul daruirii, al jertfirii si al spalarii pacatelor, pentru ca vinul este considerat sangele Mantuitorului.