Viaţa între icoane şi stupi de albine

Am primit nu demult o invitaţie să vizităm Biertanul şi localităţile învecinate şi nu am putut refuza. Locuri pline de culoare, de linişte, de oameni primitori care îţi oferă din puţinul lor fără să ceară nimic în schimb. Locuri ce te îmbie la plimbare, îţi "aranjează" o întâlnire cu istoria religioasă, prin bisericile fortificate din Richiş şi Biertan. Acestea şi multe altele veţi găsi atunci când veţi fi oaspeţi ai Festivalului Transilvania Fest din 30 iulie-1 august 2010, ce va fi ţinut în Biertan.

Se spune că meseria de preot nu ţi-o alegi, ci ea te alege pe tine. Dumnezeu te alege din momentul în care iei fiinţă şi "eşti al Lui" până la sfârşitul vieţii. Şi nu a greşit nicioda­tă în alegerile Lui. Un om care a ştiut din prima clipă că a fost ales şi că vrea să facă parte din "marea familie" a lui Dumnezeu este şi părintele Bica din Copşa Mare.

Uşor rezervat şi roşu în obraji, poate de emoţie că primeşte pentru prima dată ziarişti în casa lui, părintele începe să ne povestească despre preoţie, dar şi despre viaţa şi pasiunile sale: pictatul icoanelor şi stupăritul. Este preot în Biertan de patru ani şi a început să picteze în 2003, când era profesor în Sibiu. A început cu tehnica picturii în ulei şi cu ea continuă. Chiar dacă durează mult să se usuce, culorile sunt mai trainice decât la alte tehnici. Suportă criticile cu capul sus şi pictează în continuare. Nu mai ţine minte câte icoane a pictat, căci o parte sunt date prietenilor, iar altele sunt în biserica din Copşa Mare, care era sărăcită de orice obiect de cult şi mai ales de icoane. Sticla pentru icoane o cumpără de la Sibiu, iar ramele de lemn şi le face singur, aşa cum face şi cruci sau obiecte de mobilier, căci provine dintr-un neam de dulgheri. Pictează icoane tradiţionale, mare parte tragice care, recunoaşte părintele, nu se prea vând la târguri. Are o mare dorinţă: să deschidă în sat un muzeu în care să expună obiecte de cult şi cărţi religioase din secolul al XX-lea, pe care le-a descoperit în biserica din sat.


DESPRE STUPĂRIT
O altă pasiune este crescutul albinelor. Are circa 30 de familii pe care le creşte de doi ani, nu doar pentru miere, ci şi pentru veninul lor, aşa cum spune părintele. Căci veninul de albină este anticancerigen, te ajută la reumatism şi alte boli. Se mândreşte că produsele pe care le obţine de la albine sunt sută la sută naturale şi îi sunt de mare folos. Mierea, fagurii, propolisul, ceara, dar şi alte produse apicole vor fi prezente la Festivalul Transilvania Fest din Biertan, alături de alte produse ale localnicilor.


CIORBĂ TRANSILVĂNEANĂ
În Munţii Apuseni, vara e răcoroasă, n-ajută nicicum la "grădinit". Două foi de varză, o gulie infirmă sunt tot ce obţine moaţa din pământul roşu şi subţire, abia acoperind stânca rece. Aşa că mai ajută ciorba cu o mână de turnăţei.
● Ingrediente: 500 g carne afumată, 100 g slănină afumată, 1 ceapă, 500 g frunze de gulii şi varză, 2 linguri de untură porc, sare, piper, 2 linguri de făină, 1 legătură de mărar, 250 ml lapte acru, usturoi, după gust    
● Turnăţei: 4 ouă, 4 linguri de făină, ceva sare.
Se bat ouăle cu făina până iese o pastă, se sărează, se vor turna, când le vine vremea, încet, strop cu strop  (prin sită e cel mai simplu), în oala cu ciorbă clocotită Carnea şi slănina se pun la fiert în 2 litri apă; se spumuieşte zeama, se lasă să fiarbă 1 oră Se spală bine frunzele, se opăresc şi se taie tăieţei Se toacă ceapa. În 1 lingură de untură încinsă se prăjesc ceapa şi frunzele. În a 2-a lingură de untură se prăjeşte făina, care se stinge cu zeama din fiertură. Se toarnă rântaşul peste ceapă şi frunze şi rezultatul peste ciorba clocotind, să se înţeleagă. Se picură turnăţeii. Se toacă mărarul şi usturoiul, se freacă cu sare şi lapte acru şi se adaugă ciorbei, care acum e bună de mâncat.
Reţetă din "Poveştile bucătăriei româneşti", volumul III