In Antichitate, grecii erau cei mai buni vinificatori. Ei au pus bazele oenologiei moderne.
In lucrarea "Epopeea Vinului" de Daniel Combes se mentioneaza ca inca din Antichitate grecii stiau ca vinul cel mai bun e la mijlocul amforei. In partea de sus este un continut stricat de maladiile viilor, in timp ce in partea de jos a amforei cad drojdiile vinului. Se crede ca stiinta prepararii vinului a fost adusa pe Insula Creta de catre comerciantii fenicieni. Prima mentiune despre prepararea licorii dionisiace apare pe o piatra gasita in Creta si dateaza din anul 1600 i.Hr. In timp ce primele mentiuni despre zeul grec al vinului, Dionyssos hortys (ciorchinele), apar la Homer. El este "prezent in natura Greciei". Legenda povesteste ca intr-o zi, cand Dionyssos a fost capturat de piratii fenicieni, a facut sa creasca un lastar cu vita-de-vie cu sapte ciorchine chiar pe corabia in care se afla. Poate de aceea grecii numesc vinul si "bautura arzatoare a marii". CANDVA. Pe vremuri, cele mai apreciate vinuri erau cele din Chios, Tassos si Lesbos. In special erau consumate vinurile dulci, chiar indulcite cu miere si aromatizate cu condimente. De asemenea, grecii obisnuiau sa isi dilueze vinul cu apa de mare. Hipocrate considera ca vinul, care este un aliment pentru omul sanatos, poate fi si un medicament pentru cel bolnav. El a gasit si primele aplicari terapeutice ale vinului si contributia plantelor macerate in medicina. Fiecare tip de licoare - rosie, alba, tanara sau maturata - era folosita pentru tratarea unor boli distincte.Citește pe Antena3.ro