x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Virgil Ogasanu - Dragoste la prima vedere

Virgil Ogasanu - Dragoste la prima vedere

de Pompiliu Kostas Radulescu    |    10 Aug 2005   •   00:00
Virgil Ogasanu - Dragoste la prima vedere
RETETA DE VEDETA
Am fost la Paris. Turnul Eiffel era luminat, in curtea Louvre-ului crescuse o piramida, tarabele cu carti de pe malul Senei erau inchise, in cartierul latin se vorbea araba, iar bucataria frantuzeasca avea gust doar la restaurantul chinezesc. Cum m-am intors in Romania, am ras trei ciorbe de burta si douaj’ de mici. Asa, da!

Este cineva insa care a tinut sa ma contrazica. Actorul Virgil Ogasanu. Si ca totul sa nu ramana o simpla vorba, m-a invitat sa-mi demonstreze adevarul spuselor sale.

"In casa la noi, mama, o gospodina desavarsita, facea absolut totul, asa ca nici sora mea, iar eu, cu atat mai putin, nu ne-am apropiat foarte mult de zona asta a gospodariei care se numeste bucatarie", isi incepe el argumentatia.

"Nimic nou pana aici. Cred ca o astfel de situatie se intalneste in multe case. Interesant este insa ce s-a intamplat mai tarziu, o data cu iesirea ei la pensie. Pe vremea aceea, si eu, si sora mea aveam deja copii, asa ca mama, in lipsa noastra, trebuia sa-si ingrijeasca nepotii. Nu prea mai avea timp sa se ocupe de casa asa cum o facea inainte, iar multe din treburi au cazut pe umerii tatei. El, care nu fiersese pana atunci nici macar un ou, a devenit un bucatar extraordinar! Lucrurile au mers pana acolo, incat intr-o zi i-a spus mamei ca nu-i mai place cum gateste ea si sa-l lase pe el, ca stie mai bine! Si avea dreptate!

Deci, n-as spune ca l-am mostenit in privinta asta, avand in vedere ca el s-a apucat de gatit foarte tarziu. Totusi, imi face placere sa urmaresc revistele sau emisiunile de gastronomie. Am si cateva preferate, iar pasiunile mele in bucatarie sunt pestele si fructele de mare. Nu prea stiu sa gatesc, spun eu acum, dar nu-i timpul trecut, zic, gandindu-ma la tata! Dar cand vine vorba de fructe de mare..."

"M-am «imbolnavit» nu din cauza, ci dupa fructe de mare la Marsilia. Teatrul Bulandra este membru al Institutului International de Teatru Mediteranean si avem o colaborare foarte buna cu Richard Martin, directorului Teatrului «Tulschi» din Marsilia. Asa ca mergem foarte des in turnee la ei, aproape in fiecare an. Acolo exista un loc numit Vieux Port. Este vechiul port unde, in fiecare dimineata, se strang pescarii plecati de cu zori in larg. Aici, intr-un mic restaurant cu parfum de timpuri apuse, am mancat pentru prima oara scoici. A fost dragoste la prima vedere! Din pacate, in turnee, mereu pe drum, mereu pregatind urmatorul spectacol, nu prea gasesti rastimpul de a merge la restaurant si de a savura in liniste ce ti-ai dori. Asa ca, de a doua zi, cand n-am mai avut vreme sa ajungem la cherhana, am inceput prin a-mi gati singur scoici la cuptorul cu microunde. Evident ca nu aveau acelasi gust, dar pentru mine insemnau rememorarea gustului formidabil de care ma indragostisem. Apoi, intors in tara, am invatat sa le gatesc ca la carte, frigarui si puse la cuptor.

Am fost intotdeauna deschis la nou, inclusiv in domeniul culinar. Am mancat cu placere de toate, de la pui de balta si scoici la caracatita si castraveti de mare si alte ciudatenii ale apei. Oricum, mie imi place orice mancare. Doar coliva, nu!", glumeste actorul Virgil Ogasanu. "Stiu ca nu toata lumea apreciaza bucataria bazata pe produsele marii, dar eu am incercat intotdeauna sa nu resping nimic inainte de a afla despre ce e vorba. Iar asta se aplica, in ceea ce ma priveste, in toate aspectele vietii. De altfel, avand experienta minunata a spectacolului «Odiseea 2000», am avut posibilitatea sa calatoresc in locuri pe care nici n-am visat sa le vad vreodata. Timp de doua luni si jumatate, am mers pe Mediterana, dintr-un port intr-altul, jucand fie pe vas, fie coborand pe chei. Asa ca am avut bucuria sa gust din bucataria diferitelor tari in care am ancorat."

Alunecam usor-usor de la bucatarie spre teatru. Si nu intamplator.

"Acum pregatim o piesa formidabila si foarte actuala, de Matei Visniec, «Spectacolul cu Richard al III-lea nu va mai avea loc», in regia Catalinei Buzoianu. In afara de asta, intentionez sa demarez un alt proiect cu «Stalin si Bufonul», de Salvatore Gaetano, sub bagheta lui Ion Cojar, piesa la care repetitiile vor incepe in toamna la Teatrul Nottara si unde il voi avea ca partener pe Mircea Diaconu. Acelasi text il voi juca in limba franceza si la Teatrul «Tulschi», alaturi de Richard Martin.

Deci, ca sa ma intorc la bucatarie, inca o ocazie de a manca scoici in Vieux Port. De altfel, nu e asta singura legatura dintre teatru si bucatarie."

V-am spus eu ca nu e intamplator!

"La premiera cu «Turandot», in regia Catalinei Buzoianu, avand in vedere ca se potrivea de minune cu tema piesei, ne-am gandit ce-ar fi daca am incepe spectacolul din foaier cu bucatarie specific orientala? Zis si facut! Si a avut succes. Deci, vezi ca bucataria si teatrul nu se contrazic.

De altfel, in celebrul spectacol al lui Liviu Ciulei cu «O scrisoare pierduta», se pregateau mici chiar pe scena. Iar cand, la sfarsit, apareau platourile pline, va inchipuiti ce reactie se starnea nu numai in sala, dar si printre actori, mai ales in acea vreme de lipsuri. Timp de doua saptamani, am jucat Agamita Dandanache in locul lui Fory Eterle si stiu ce spun.

Pe final, in uralele multimii si pe muzica de fanfara, se tragea cortina, pentru ca mai apoi sa se ridice iarasi. Asta se intampla de cateva ori, inainte de aplauzele finale. Ei, si in intervalul asta de cateva secunde, toata lumea din scena se repezea la platouri, in timp ce, din culise, recuziterul striga «mai lasati-ne si noua!». Nu prea ramaneau de fiecare data, asa ca masinistii nici nu mai lasau cortina complet inainte de a o ridica din nou."

Virgil Ogasanu zice ca nu stie sa gateasca. Ma rog, parerea lui... Dar, in orice caz, stie sa te faca sa-ti gatesti singur cate ceva din minunile pe care le-a intalnit. Nu stiu ce gust au scoicile la Marsilia, dar stiu ca la Bucuresti chiar au un efect afrodiziac. Te fac sa te indragostesti de... ele. O fi ceva in aer...

"Un profesionist nu trebuie sa fie vedeta. El este ancorat in meseria lui pe viata si convinge prin arta lui, si-atat!" - Virgil Ogasanu, actor

ARTIST, NU VEDETA!
Ideea de vedeta este astazi compromisa. Atata vreme cat cu minim de efort cineva poate ajunge la un astfel de statut aproape peste noapte, nu vad ce prestigiu ar mai conferi acest termen, cu siguranta artificial. Pentru un artist adevarat, termenul de vedeta poate fi chiar jignitor. Sa fii bagat intr-un malaxor, laolalta cu atatia altii, risti ca publicul sa nu mai poata discerne valorile. Un profesionist nu trebuie sa fie vedeta. El este ancorat in meseria lui pe viata. Daca publicul il iubeste, poate sa-i spuna si vedeta, dar el nu se va expune niciodata ca atare. Nu trebuie sa se dezbrace de toate ca sa convinga. El convinge prin arta lui, si-atat! Se spune ca vedeta aduce bani, iar teatrul are nevoie de bani. Dar daca "vedeta" se numeste Tamara Buciuceanu sau Radu Beligan, si astfel aduce bani, e minunat. Dar ei sunt personalitati, nu vedete! Astazi, a fi actor inseamna in primul rand bani putini. Daca un tanar porneste cu teama asta, nu va face niciodata arta. Eu am inteles ca noi vom ramane niste oameni modesti din punct de vedere financiar si mi-am asumat aceasta conditie.

SCOICI RASOL
INGREDIENTE: 400 g scoici, 100 ml vin alb, o ceapa, cimbru, sare, piper, 50 g unt, o lamaie, o legatura de patrunjel verde.

PREPARARE: Scoicile se fierb in apa in care s-a adaugat ceapa taiata marunt, vinul alb,cimbrul, sarea si piperul. Dupa ce au fiert, se asaza pe un platou, stropindu-le cu unt topit. Patrunjelul tocat marunt se pune peste scoici. Se serveste cu lamaie.
×
Subiecte în articol: vedeta scoici