Greșeli comune în limba română: Extinctor sau estinctor?

În limba română, cuvântul corect este extinctor, nu estinctor. Este important să înțelegem de ce această formă este cea corectă, având în vedere că în vorbirea cotidiană apare adesea confuzia între aceste două variante.

Originea cuvântului "extinctor"

Cuvântul extinctor provine din limba latină, de la verbul "extinguere," care înseamnă "a stinge". În mod literal, "extinctor" se referă la un dispozitiv care stinge focul, cunoscut în limbajul tehnic drept un dispozitiv de stingere a incendiilor.

De ce este "extinctor" și nu "estinctor"?

Confuzia apare din cauza asemănării dintre consoanele "x" și "s", dar și din tendința de a simplifica pronunția anumitor cuvinte. Însă, în acest caz, forma corectă se păstrează cu litera "x", așa cum a fost preluat din latină. Litera "x" are un sunet specific care combină "ks" sau "gz", în funcție de poziția în cuvânt, dar nu este înlocuită cu "s".

Cum se pronunță corect "extinctor"?

Pronunția corectă a cuvântului extinctor este [eks-tink-tor], unde:

• "ex" se pronunță [eks], cu un "k" clar și ferm;
• "tinc" se pronunță cu accent pe "tin";
• "tor" se pronunță clar, fără a slăbi sunetul "r".

Este important de remarcat că în pronunție, "x" rămâne sonor, ceea ce contribuie la păstrarea clarității cuvântului.

Ce este un extinctor?

Un extinctor este un dispozitiv de siguranță vital în prevenirea răspândirii incendiilor și este important ca denumirea sa să fie utilizată corect pentru a asigura o comunicare eficientă și clară.