O doamnă haute couture!

În episodul trecut am început derularea filmului cronologic al unei vieţi fantastice, cea a Gabriellei Bohneur Chanel. Continuăm astăzi să vă înfăţişăm destinul acestei doamne care toată viaţa a fost haute... Haute couture!

Nu degeaba spunea Cocteau despre ea că "este un miracol prin ceea ce crează". După ce a cucerit Franţa, nu i-a fost greu deloc să câştige Londra. Astfel, în perioada 1925 - 1928 desăvârşeşte conceptual the "English look" pentru clienţii săi englezi. Cucerită fiind de costumul tradiţional scoţian, introduce tweed-ul, creează costumul stil Chanel din ţesătura "tweed" special conceput pentru aristocraţii şi elita caselor regale de acolo şi din toată Europa. Îl cucereşte definitiv pe Ducele de Westminster, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa, care o cere în căsătorie şi care, aproape, reuşeşte să o convingă dar: "sunt deja câteva ducese de Westminster, asa încât Chanel nu poate să fie decât una!", a fost replica primită de acesta. În 1927, deschide primul boutique la Londra, iar British Vogue începe să plătească tribut casei şi numelui Chanel peste tot în lume.

Bijuterii
În 1932, împreună cu Paul Iribe, Chanel realizează o colecţie de bijuterii de mare clasă, unică, revoluţionând designul şi, pe această ramură, înmărmurind clientela din elita Paris-ului (a fost premiată de cel mai înalt for al vremii). Timp de două săptămâni, pe Rue du Fauburg - St. Honore 29, în apartamentul ei personal, au putut fi privite adevărate master-piese, complet neobişnuite compuse exclusiv din diamante. Neobişnuit era faptul că diamantele erau tăiate în forme triunghiulare, hexagonale şi trapezoidale şi variau ca şi dimensiune, de la foarte mici la foarte mari, plus că erau montate în spaţii aproape invizibile, astfel încât să fie scoase în evidenţă doar frumuseţea lor. "Diamantele au cea mai mare valoare în cele mai mici volume", considera Chanel. Atunci au fost create cometele, Calea Lactee, tiara cu stele, colierul Fontaine, colierul cu 405 diamante şi două pandante din care unul putea fi purtat şi separat ca broţă?, teme care sunt păstrate şi astăzi în bijuteriile Chanel.

Însă anul care reprezintă apogeul pentru cariera şi faima ei este 1935. Chanel deţinea fabrici de textile şi accesorii, 4.000 de muncitori, cinci imobile pe Rue Cambon, alte câteva proprietăţi imobiliare în Franţa. Prietenul, partenerul şi iubitul ei, Paul Iribe, moare, iar ea decide să se mute definitiv într-un apartament din Hotelul Ritz, apartament pe care îl amenajează şi îl decorează după propriul stil. În 1939 Franţa declara război Germaniei. E  nevoită să închidă toate fabricile şi magazinele, cu excepţia boutique-ului din Rue Cambon 31, unde va vinde parfumuri şi accesorii. În timp ce toţi marii couturieri părăseau ţara, mademoiselle Chanel rămâne la Paris şi continuă să locuiască în apartamentul de la Ritz, suspectată fiind că are o relaţie cu un ofiţer nazist.

Orgolioasă
În 1940 Franţa este ocupată de Hitler, iar naziştii îşi fac headquarter-ul la Ritz, în Paris, în timp ce Chanel nu îşi părăseşte apartamentul. Acuzată de relaţia cu ofiţerul german (şi spion nazist...), se pare că acesta o protejează şi îi asigură în continuare "traiul" la Ritz. În schimbul acestor avantaje este pusă să influenţeze diverse personalităţi ale timpului, printre care Sir Winston Churchill, pe care îl stimează şi reuşeşte să şi-l apropie printr-o relaţie de frumoasă amiciţie. Reuşeşte să scape de război, dar nu şi de opinia publică franceză. Urâtă şi blamată de francezii care au adulat-o, Chanel este forţată să plece în exil în Elveţia, imaginea ei fiind complet pătată. Extrem de orgolioasă şi determinată să rămână în picioare, Chanel nu a uitat că altcineva se îmbogăţea din parfumurile ei care îi purtau numele, aşa încât îşi cere drepturile asupra numelui ei în cadrul companiei "Perfumes Chanel", cerându-i lui Pierre să o lase să-şi comercializeze sticluţele în Elveţia sub toate drepturile, dar acesta îi oferă suma de 400.000 de dolari şi 2 la sută din companie, în loc de 10 la sută (cât deţinea iniţial) şi nici un drept pe piaţa din Elveţia. Nemulţumită şi simţindu-se exploatată, Chanel nu acceptă oferta şi, în final, preferă să îi vândă tot, contra unei sume fixe pe care o primea lunar în contul ei din Elveţia şi, care se menţinea, apoi, atâta vreme cât compania exista şi avea profit.

În 1954 se reîntoarce în ţară, după o absenţă grea de câţiva ani, lipsa ei se simţea greu în Franţa. La 71 de ani, era mai plină de viaţă şi de noi ambiţii ca niciodată. Află că rivalul său, Christian Dior, era singurul pe val şi domina piaţa couture din Paris, aşa încât trebuia să atragă atenţia asupra ei şi să-şi spele imaginea. Este foarte apreciată în America, unde este angajată de Samuel Goldwin pentru un milion de dolari să creeze pentru Hollywood. Lucrează cu cele mai mari actriţe ale momentului: Audrey Hepburn, Liz Taylor, Anne Baxter. Înverşunată, se întoarce în Paris, redeschide Casa Chanel şi îşi prezintă prima colecţie de sezon, la data de 5 februarie, după o absenţă de cinci ani (totul părea că se învârte în jurul cifrei fetiş) şi reintroduce conceptul "costum tip Chanel" purtat cu şiragul de perle, LBD (versatila "litlle black dress", purtabilă dimineaţa, seara, la birou, la cocktail, cu mâneci, fără mâneci, cu talie înaltă sau joasă), pantoful bicolor cu vârful alb sau beige, care subţiază piciorul, stilul casual, îmbrăcămintea lejeră din jersee invenţie Chanel, poşeta cu cusături în romb şi cu lanţ împletit cu piele şi toate particularităţile unui "look Chanel" autentic, păstrate şi astăzi. Mai mult, lansează şi prima apă de toaletă pentru bărbaţi, "Pour Monsieur", Chanel îşi revine neaşteptat de repede şi recucereşte în special americanii şi britanicii, celebrităţile îi comandă haine şi costume de scenă pentru că erau realizate aparte, nu exista nimeni care să facă acest lucru în aceeaşi manieră, nimeni nu putea să o copieze.

Mereu
În 1957, Gabrielle Chanel renaşte ca o pasăre Phoenix, francezii încep să o ierte, arta din mâinile ei îi recucereşte, unicitatea şi originalitatea ei erau cele mai puternice arme, iar creativitatea şi energia erau mai vii ca oricând: Chanel era cel mai căutat couturier al vremii. Primeşte Premiul Oscar pentru Fashion, pentru colecţia de primăvară şi i se atribuie titlul de "cel mai influent designer al secolului al 20-lea". În perioada 1966-1969 creează uniformele personalului companiei de lux Olympic Airways - deţinută de magnatul Aristotel Onasiss. Printre clientele sale fidele se afla şi Jackie Kennedy, căreia Chanel i-a creat faimosul costum roz pe care l-a purtat în nefasta zi de noiembrie 1963. În momentul asasinării preşedintelui Americii, sângele soţului a ţâşnit pe costumul primei Doamne. "The shocking pink Chanel suit" a fost clasificat ca un document secret, într-un seif din Arhiva Naţională şi nu va fi scos şi arătat publicităţii mai devreme de anul 2103! În 1970 Chanel lansează un nou parfum: "Chanel No. 19", (data ei de naştere).

1971 - 10 ianuarie, într-o noapte de duminică, la vârsta de 88 de ani, în timp ce muncea la colecţia de primavară, îşi sună medicul pentru că nu se simte foarte bine. La o oră după acel telefon, inima ei încetează să mai bată. Se spune că ar fi avut un atac de cord sau că pur şi simplu a murit de bătrâneţe. Este înmormântată la Lausanne, în Elveţia, mormântul ei fiind păzit de 5 capete de lei sculptaţi în piatra funerară (Leul era semnul ei zodiacal şi obsesia ei pentru acest animal, care, spunea ea, i-a adus noroc în viaţă). Un bun prieten, jurnalist, povesteşte că, în timpul slujbei religioase de la Paris, pe banca membrilor familiei, stăteau opt fete îmbrăcate în ultimele rochii create pentru noua colecţie. Aceasta a fost prezentată şi aplaudată cu lacrimi în ochi, post mortem. În 1974, Alain, fiul lui Pierre Wertheimer (fostul ei partener), cumpără întreaga Casa Chanel, iar abilităţile lui de manager şi strategiile sale de marketing strategic menţin şi ridică standardele şi valorile întregii munci ale lui "Coco" Chanel. În 1983 îl angajează ca designer al casei pe creativul Karl Lagerfeld, omul care înnobilează toate creaţiile Chanel atât de actuale şi astăzi.

Şi mereu.