Pereţii vii

Radu nu este un artist obişnuit. El, ca şi mine, crede că lucrurile mici şi mărunte înseamnă tot şi că fără ele nu am putea să le construim pe cele mari. Că puţin şi bun cântăreşte mult, şi asta dă valoare lucrurilor şi acţiunilor.

Dar el m-a făcut să înţeleg mai departe faptul că şi dacă nu poţi să construieşti totul dintr-o dată şi într-un anumit timp asta nu înseamnă că nu eşti capabil sau că trebuie să renunţi.
Cine nu crede că oamenii pe care îi întâlnim în viaţă apar cu scopul de a ne cunoaşte şi de a ne da răspunsuri greşeşte. Sunt unii oameni care ne fac să ne gândim şi să ne îndreptăm. Nu sunt mulţi, dar sunt preţioşi! Dacă îi întâlnim înseamnă că am fost norocoşi.

PALAVRE ŞI ARTĂ
Ne-am cunoscut şi am stat câteva ore la palavre frumoase şi sensibile. Radu se extazia la fiecare detaliu pe care îl vedea sau îl simţea la mine în show-room. De la gustul cafelei cu scorţişoară şi cu zahăr brun bio, servită în cana semnată de designer, până la culorile eşantioanelor de piele pe care le folosesc eu în confecţionarea genţilor. Radu apreciază fiecare amănunt şi a fost profund impresionat de un lucru mărunt: o cutiuţă de ceai pe care i-am făcut-o cadou şi în care i-am pus puţină cafea din aceea care i-a plăcut atât de mult. M-am bucurat de bucuria lui ca de copil. Uitându-mă pe toate lucrările lui aveam deja senzaţia că îl cunosc dintotdeauna şi că el este artistul necon­ven­ţional care vede culorile ca şi mine. Şi o mare parte din viaţă...

Ascultându-l cum povesteşte despre el, despre visul lui, despre călătoriile lui prin lume, despre faptul că viaţa e aşa de frumoasă (chiar dacă ştie că nu este aşa mereu), mi-am dat seama că locul lui nu este aici, în ţara în care din ce în ce mai puţină lume ştie ce este un vernisaj sau un curator sau o casă de licitaţie. Sau în oraşul-capitală în care casele fără posibilităţi materiale şi culturale „poartă" tapet cu peisaje sau, în cazurile cu posibilităţi şi fără pic de gust şi stil, tapet scump cu pietre preţioase încrustat. Arta a devenit o chestiune demodată, care se mai găseşte doar prin man­sar­de­le colecţionarilor sau ale bătrânilor pensionari impozitaţi.

Şi dacă îşi scot obiec­tele la vânzare ca să poată supravieţui, cine le mai cumpără? Deşi ar face carieră într-o ţară civilizată europeană, Radu preferă să trăiască aici, unde simte că poate face oamenii să vibreze la arta lui. La sentimentele lui. S-a născut în Braşov, are 32 de ani şi după ce a terminat Universitatea de arte decorative şi design din Bucureşti, a facut colecţii de modă pentru bărbaţi şi femei, a lucrat într-o bijuterie, a făcut cos­tume pentru teatru, a pictat ţesături şi a decorat cafenele, dar a rămas la pasiunea sa legată de interioare. În prezent se află în Cluj, dar poate fi oriunde dacă este soli­citat şi vine cu mult drag şi munceşte cu un entuziasm rar întâlnit.

FORME
Poate suna ciudat, dar lui Radu îi plac pereţii şi vopselele pentru pereţi. Inventează tot felul de culori şi procedee şi îi place să lucreze cu foiţe de cupru pentru efectele speciale şi să creeze tot felul de accesorii în 3D pe care să le aplice apoi, la final. Radu mi-a întărit convingerea că pereţii unei case nu pot rămâne în nici un caz albi sau simplu văruiţi, că orice casă ca şi orice haină alegem să ne definească trebuie sa spună ceva, să aibă perso­nalitate şi originalitate.

Nu doar că pictează pereţii în fel şi chip, dar dă forme şi culori interioarelor, dă viaţă caselor celor care îi apreciază talentul şi spiritul. Radu este cea mai jovială persoană pe care o ştiu, emană o căldură şi o bunătate greu de închipuit astăzi şi un optimism aproape enervant. Radu a reuşit să mă înveţe că obsesia timpului şi stresul de a face totul meticulos şi fără întârziere mă vor consuma şi îmi vor aduce multe dezamăgiri mai târziu. M-a învăţat să cred mai mult în ceea ce îmi doresc şi să am mai multă răbdare! El singur spune despre el că este „o consecinţă a întregului univers artistic pe care l-a cunoscut în diverse etape ale vieţii". Eu spun despre el că este produsul universului artistic propriu creat de el prin talent şi prin felul de a trăi, prin stilul lui. Tot ceea ce exprimă Radu Viţălaru este sentiment. El dă viaţă pereţilor şi materiei prin propriile lui trăiri intense.

Mie mi-a pictat show-room-ul, şi din ziua aceea totul s-a schimbat. Totul a prins viaţă şi energie. Show-room-ul este locul în care îmi petrec cea mai mare parte din zi şi în care toată lumea care intră acum exclamă: „Ce specta­culos! Cine a pictat asta?". Sunt mândră să le spun că Radu, un bun prieten al meu, a făcut totul şi că au meritat din plin cele trei nopţi de nesomn. Radu Viţălaru este prea modest, cu greu am reuşit să-i smulg nişte fotografii pentru acest jurnal, nu cred că îşi va promova vreodată lucrările, dar ştiu că merită să vorbesc despre el şi să îi mulţumesc cumva pentru ceea ce a făcut pentru mine. Este unul dintre acei oameni rari pe care merită să-i întâlnim în viaţă. Pe curând!

• www.oanavasiloiu.com