Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vorbeam data trecută despre faptul că a fost o onoare că Donald Potard, fondatorul casei J.P. Gautier, a venit în România. Şi despre faptul că indiferenţa şi incompetenţa de la noi ţin pe loc oameni care ar putea face artă. La "polul opus", există cazuri în care designeri profesionişti consacraţi pleacă din ţara lor pentru că s-au săturat sa fie înconjuraţi de snobism...
De snobismul celor care nu pot să audă altceva în afară de Chanel, Dior sau Hermes şi care nu se îmbracă pentru că au stil, ci pentru că marca reprezintă nivelul financiar şi poziţia în societatea în care există şcoli şi profesori. Şi foarte mulţi designeri buni, dar fără numele celebre ale unor creatori care nu mai trăiesc. Acesta este celălalt tip de snobism, în opoziţie cu al nostru, prea sufocat de cultura hainelor, de magia lucrurilor foarte scumpe şi de prea multă modă. Adepţii acestuia nu concep să poarte decât branduri foarte cunoscute, chiar dacă acestea se produc în viziunea altor generaţii de designeri şi nu au rămas decât nişte logo-uri de imagine, în spatele cărora se pompează foarte mulţi bani şi foarte mult marketing. Diferenţa este că, la noi, luxul înseamnă mult, ieftin şi vulgar, iar la ei înseamnă mult, scump şi excentric.
MONSIEUR STEVE
Din acest motiv, Steve, care este francez, a ales să plece din Franţa luxului şi a numelor celebre şi să-şi urmeze drumul acolo unde s-a regăsit pe sine şi unde a reuşit să-şi împărtăşească aceeaşi viziune, dar să fie văzut şi apreciat. A avut curajul să plece şi să trăiască într-un loc care l-a atras şi l-a cucerit toată viaţ şi pe Yves Saint Laurent şi unde lux înseamnă stare de bine, manufactură, stil, tradiţie păstrată: în Marrakech. Steve sau Monsieur Steve (brandul lui) s-a stabilit în Medina şi face colecţii de T-shirt-uri, genţi şi accesorii din piele, pe care le vinde în întreaga lume, de pe site. Tema designului său şi întreg conceptul sunt exact motivele pentru care a ales să plece. "Who is Karl, Marc sau Prada?" sau "Ooops, It's not Dior!" sunt doar câteva dintre mesajele din colecţiile sale. Realitatea pe care a acceptat-o îl face să trăiască şi să se simtă liber într-un loc în care şi-a dorit să se exprime, sătul de tot egocentrismul şi narcisismul consumatorului de "produse de lux". Pentru el, important nu este să fii la modă, să te dai peste cap, să cheltuieşti să faci colecţii şi prezentări ca să fii în rândul lumii mari de nume potente, ci doar să ai un stil. El nu creează pentru modă, ci pentru oamenii care se regăsesc în hainele lui. I se pare patetic că plătitorii de "lux" plătesc 5% material, 5% creaţie şi 90% buget de publicitate pentru produsul respectiv. Patetic şi absurd! Dar ce nu face lumea pentru etichetă! Interesant este faptul că, deşi îi ironizează prin mesajele de pe tricouri, printre clienţii săi se numără Chanel, Armani, Adidas original. Tricourile le serigrafiază în Franţa, accesoriile (genţi, brăţări) le lucrează cu artizanii din Medina şi este fericit că asta dă şi mai multă autenticitate produselor sale. Plus că trăieşte şi munceste unde şi-a dorit: în Maroc. Învaţă arta manufacturării de la maeştrii marocani în timp ce ideile lui combinate cu măiestria lor fac să iasă ceea ce şi-a dorit. După ce face designul, Steve alege materialele şi în cinci ore realizează o geantă, confecţionată manual de la un capăt la altul. Ce şi-ar mai putea dori mai mult? Cred că asta înseamnă să fii un designer împlinit şi acesta este un exemplu pentru toţi cei care cred în ceea ce fac şi în ei înşişi. Cred că asta înseamnă lux! Puterea de a fi unic şi de a te remarca prin calitate şi prin atitudinea nobilă faţă de tine şi faţă de ceilalţi. Chiar dacă nu scrie Chanel sau Kenzo, cred că luxul asta înseamnă! Pe curând!
