Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Etnologii spun că dincolo de ritualul de purificare prin foc, specific trecerii de la un anotimp la altul, obiceiul are la bază nevoia firească de igienizare a livezilor și a localităților rurale cu specific submontan, pentru că se ard crengile și alte vegetale după strângerea recoltei și pentru a se pregăti terenurile de iernat. Tradiția marchează, astfel, în mod firesc, începutul anului pastoral, fiind fixată în calendarul ortodox înaintea noaptea care precedă sărbătoarea Sfântului Dumitru. După ce a fost aproape uitată în ultimii ani, sărbătoarea este reînviată acum în mai multe localități din zona Țării Muscelului, care se întinde din nordul județului Argeș și sudul Brașovului, spre partea de nord a județului Dâmbovița, până în Prahova.
Focul simbolizează purificarea și pregătirea pentru trecerea într-o nouă ordine. În multe culturi ale lumii, sezonul rece este asociat și cu spiritele care ies în lume – astfel încât, nu întâmplător, există elemente comune ale sărbătorii de Sfântul Andrei cu Halloweenul, dar și cu obiceiurile de Sfântul Dumitru, precum Focul lui Sumedru.
Sumedru sau Sîmedru/Sînmedru este, din punct de vedere lingvistic, prescurtarea numelui Sfântul Dumitru – brevilocvență specifică limbajului popular. Focul lui Sumedru este o sărbătoare a întregii comunități, în satele tradiționale românești. Se face în noaptea de 25 spre 26 octombrie, înaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie – cel care desfrunzeşte codrul şi usucă plantele. Credințele populare spun că în ziua Sfântul Dumitru, căldura intră în pământ şi gerul începe să-şi arate colţii.
Tradiția focului de Sumedru coincide și cu un obicei pastoral - ziua când se desfac stânile, pentru că oile sunt coborâte de la munte pentru iernat, Sfântul Dumitru fiind și protectorul păstorilor. Focul ritualic alungă spiritele rele și restabilește ordinea noului anotimp.
Sănătatea și fertilitatea în comunitate
În unele zone din țară se aprinde o roată din paie care este lăsată să se rostogolească la vale, pentru a le da căldură morților și a feri gospodăriile de fiarele sălbatice și de boli. Tot ritualic, tăciunii stinși sunt apoi aruncați în livadă și în grădini, pentru a da putere pământului să rodească. La fel ca alte ritualuri șamanice și de purificare, focul lui Sumedru este sărbătorit de comunitatea rurală și pentru a se asigura sănătatea în noul an care va veni.
„Se face Focul lui Sumedru, peste care sar copiii, ca să fie sănătoși tot anul, sau tinerii; cei care reușesc să sară se vor căsători în decursul anului. Femeile împart nuci, mere, struguri, prune uscate, uneori chiar vin. Când focul e aproape stins, fiecare participant ia câte un tăciune, care este aruncat mai apoi în livadă, pentru ca pomii să rodească și în anul ce vine, iar în unele regiuni Focul lui Sumedru e făcut chiar în livezi”, explica etnologul Tudor Pamfile, într-un studiu dedicat acestei tradiții.
Legătura cu alte sărbători ale toamnei
În tradiția precreștină de pe teritoriul României, toamna aduce „la putere” spiritele morților, moroii și strigoii, care înlocuiesc spiritele de vară (ielele). Una dintre semnificațiile comune cu Halloween este că acum se ridică vălul ce desparte lumea celor vii de cea a spiritelor.
Etnologii și istoricii religiilor au observat o legătură puternică a actualelor sărbători creștine cu anul agrar, explicabilă prin preluarea tradițiilor și a obiceiurilor de către creștinism. La fel este și ritualul punerii grâului la încolțit, de Sfântul Andrei. Dar obiceiul este mai vechi de 2000 de ani, deci anterior creștinării românilor – chiar de către Sfântul Andrei.
Grâul din producția anului în curs se punea la încolțit, de obicei într-o oală, în mod ritualic, în noaptea de Sfântul Andrei, pentru a arăta cât de productiv va fi anul următor. Ulterior, latura simbolică, alegorică a devenit mai puternică, astfel încât grâul pus la încolțit a fost perceput ca vestitor al belșugului pe toate planurile, în următorul an, depășind sfera pur agricolă.
În credințele populare românești, grâul a devenit simbol al belșugului și al prosperității, sursa vieții, iar prin legătura cu pâinea, s-a făcut foarte ușor transferul de simbolistică spre creștinism, pentru că și din punct de vedere religios, grâul reprezintă simbolul divin al vieții care învinge moartea.
În nordul județului Dâmbovița, la Fieni, Pietroșița și Moroeni, comunitățile rurale au reînviat Focul lui Sumedru, în cadru oficial, după ce sărbătoarea s-a mai organizat, în ultimii ani, doar în grupuri restrânse.
