Istoria mall-urilor (3)

Arhitectul visului american
Complexul comercial Northland din Detroit, deschis în 1954, reprezenta "opera" unui vi­zio­nar în domeniu: Victor Gruen, su­pra­numit şi "arhitectul visului ame­rican". Umoristic vorbind, Gruen era paradoxal: proiecta complexe comerciale extraordinare, deşi îi displăceau cumpărăturile!

Nu numai atât: vizionarul încuraja extinderea oraşelor, dar totodată deplângea deteriorarea oraşelor. Victor Gruen (pe numele adevărat Victor Gruenbaum; 1903-1980), născut la Viena şi ajuns prin încurcatele căi ale vieţii la New York în 1939, a fost un om ex­trem de ambiţios. Arhitect, scriitor şi chiar orator de excepţie, a avansat în carieră rapid, gurile rele subli­niind că a reuşit acest lucru mai ales prin utilizarea mass-media în avantajul său. Încă de la în­ceput, ambiţia sa urbană a mers pe o idee bine stabilită: să creeze aşa-numitul "Shopping Town". Şi pentru că am vorbit despre faptul că nu îi plăcea să meargă la cump­ă­rături, ideea nu presupunea comercialul, ci, mai bine zis, o cât mai bună organizare a spaţiului comercial. Gruen voia mai mult decât conceptul de supermarket, voia de fapt un "oraş în oraş!".

Strada artificială
Un mall trebuia să aibă în interior "strada principală" – "Main Street". O stradă principală artificială, care ­b­e­ne­fi­­cia de noi "cuceriri" ale tehnicii, cum ar fi aerul con­di­ţionat. Ideea vieţii urbane în mediu artificial prindea contur… Deşi în 1956 apăruse la Edina (o suburbie a Minne­a­po­lisului) un complex comercial despre care se spunea că "va constitui un model al viitoarelor centre comerciale", Gruen nu s-a lăsat impresionat. Nu s-a limitat la Northland, a continuat cu Southdale, imaginaţia sa debordantă dezvoltând parcă şi… un paradox al punctelor cardinale. Southdale nu era mare, teoretic era o clădire înconjurată de locuri de parcare. Numai teoretic, Gruen fiind omul surprizelor arhitecturale. "Străzile" mall-ului erau acoperite şi aveau aer condiţionat. Inspiraţia sa o constituiseră galeriile acoperite cu sticlă de la Milano şi Napoli! Deşi interiorul sobru al mall-ului nu avea nimic din farmecul italian, Gruen îşi atinsese scopul – "străzile acoperite" au devenit căutate în America, în locurile unde clima era schimbătoare. Astfel, au început să apară în vestul mijlociu, în nord-est, în nord-vestul ploios, în sud, în sud-vest, mai ales în sudul Ca­liforniei (unde este foarte cald), pe scurt peste tot! Deja punctele cardinale erau "în slujba" lui Gruen…

Southdale a devenit un model. Însă modelul "căilor de acces acoperite" însemna pentru complexele comerciale investiţii suplimentare. Soluţia salvatoare şi inspiraţia totodată a constituit-o tot Southdale. Complexe construite cu două sau trei etaje, distanţe mai mici de parcurs pentru cumpărători, mai multe magazine "însumate".
"Bucky"

Spre anii '60, complexurile comerciale încetaseră să mai fie un fenomen suburban. În 1960, futuristul R. Buckminster Fuller propunea construirea unei bolte gigant, care să acopere 50 de clădiri din Manhattan! Argumentele lui erau protejarea zonei de intemperii şi o mai bună calitate a aerului. Poreclit de prieteni "Bucky", R. Buckminster Fuller (1895-1983) a fost unul dintre inovatorii-cheie ai secolului al XX-lea, fiind cunoscut drept filosof, gânditor, vizionar, inventator, arhitect, inginer, matematician, poet, cosmolog şi chiar mai mult (el este cel care a inventat termenul "Spaceship Earth"). Ideea lui Bucky cu Manhattanul a fost clasată încă de la început drept bizară. Dar… Vi­ziunea lui cu privire la viaţa urbană care se desfăşoară într-un mediu artificial fusese deja realizată de Gruen, cu care încă nu am terminat… (Va urma)