Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când un artist evoluează pentru ultima dată pe o scenă, se spune că este „cântecul său de lebădă”, ceea ce pare bizar, din moment ce lebedele nu sunt renumite pentru prezenţa lor scenică. Aşadar, de unde provine exact această expresie despre sublimul dinainte de moarte?
Originile sale sunt legate de o legendă veche de aproape două mii de ani care spune că lebedele cântă foarte frumos chiar înainte de a muri. Deşi, practic, acest lucru nu e chiar corect, există un sâmbure de adevăr. De exemplu, o anumită specie de lebădă (Cygnus cygnus) emite un sunet puternic în ultimele clipe de viaţă.
Şi asta pentru că expulzează tot aerul din plămâni prin traheea sa foarte lungă. Sunetul a fost asemănat cu cel al unui clarinet la care cântă un sufleur neexperimentat. Nu este, deci, un cântec foarte frumos, dar cel puţin este adevărat că are loc înaintea morţii.
Te-ar putea interesa și
Profeții pentru anul 2016. Ce a prezis Baba Vanga pentru Europa și pentru români
Tot ce trebuie să știi despre DEOCHI! Cum se ia? Cum se vindecă? DESCÂNTECE!
Muntele INTERZIS femeilor sau „ATHOSUL MARAMUREȘULUI”. Află ce minuni se petrec acolo
Specia respectivă este foarte des întâlnită pe teritoriul Greciei, ceea ce a dat naştere ipotezei că în Grecia Antică, cei care au auzit păsările au exagerat puţin fenomenul şi astfel a luat naştere legenda.
Prima menţiune scrisă a cântecului de lebădă a apărut într-o fabulă a lui Esop, numită „Lebăda şi gâsca”:
.....................
Citește continuarea pe Antena Satelor
