Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine și-a pus problema dacă exis¬tă discipline sportive sigure, ei bine, cu siguranță, a rămas dezamăgit. Nici măcar cifrele nu oferă siguran¬ță! Cu toate acestea, vei afla că și cea mai periculoasă săritură este… sigură. Avem confirmarea de la un campion mondial la parașutism, Alex Nicolau. „Pericolul există, ca la orice sport, orice am face. Dar dacă facem o paralelă, este mult mai periculos drumul până la aerodrom, cu mașina, unde sunt mult mai multe șanse de accident, demonstrat statistic, decât la salturile cu parașuta.”
Felix Baumgartner spunea după ce a atins viteza sunetului că a înțeles când a făcut saltul din stratosferă cât de mici suntem. Probabil că atunci când uiți ce înseamnă pericolul, începi să trăiești cu adevărat. Alex spune că „gustă” fiecare clipă din viață. „A trebui să urc, să sar cu parașuta, ca să îmi dau seama cât de neimportante sunt foarte multe lucruri din viața de zi cu zi, și am început să apre¬ciez momentele cu ade- vărat importante”.
Părinții îți dau aripi
Când ai doi părinți para¬șutiști, este greu să te gândești că vei ajunge un maestru în arta culinară. N-ai cum! Pentru că vei sta mai mult în aer. Nici nu ai timp să ajungi la bucătărie. Așa s-a întâmplat și cu Alex. Avea vreo patru ani când a început să fie purtat în parapantă. Avea 11 ani când tatăl său i-a dat curaj să zboare singur. Doar un an mai târziu a făcut primul salt cu parașuta în tandem cu tatăl său. Crescut prin elicoptere și avioane, spune că nu își poate imagina viața fără parașutism. Amintirile sunt ca și un puz-zle imens. Unele piese încă nu au fost puse la locul lor, chiar dacă nu a ajuns la 25 de ani. „Îmi aduc aminte niște frame-uri, niște cadre, și emoțiile zborului... nu pot să zic că sunt mai frumoase primele salturi, pentru că bucuria vine puțin mai târziu, la început ești concentrat să faci totul bine, să nu greșești ceva. Pe măsura ce faci salturi, avansezi, începi să vezi din ce în ce mai multe, să simți, și atunci reușești să te bucuri cu adevărat”.
Și nici nu a avut timp pentru a se uita în spate. În 2006 şi-a luat licența de parașutist, iar în 2007 a ajuns în lotul național. De atunci a adunat aproape 4.000 de salturi. De 53 de ori s-a clasat între primii 10 la Campionate Mondiale, Europene sau Cupe Mondiale. În 2010 devenea campion mondial de juniori la precizia aterizării, adică la punct fix. 
Un fel de... darts
La finalul anului 2014 a participat la ultimul concurs la juniori, în Emiratele Arabe Unite. A terminat pe 8, iar dife¬rența față de locul 1 a fost de patru centi¬metri. „Imaginați-vă că jucăm darts. Să nimerești o dată, în centru, cu puțină experiență se poate, dar să atingem centrul, la 10 salturi consecutive, acolo vine performanța”. O precizie pe care o capeți la o viteză de peste 200 km/h. Și gândurile îți rămân în avion! „Sunt exerciții specifice, apro¬pieri, depărtări, viraje, toate în cădere liberă la 200 km/h”.
Sunt multe variabile la acest t ip de sal t , la punct fix. Condi¬țiile meteo sunt esențiale: viteza vântului, direcția acestuia, temperatura, presiunea atmosferică. „De când ne urcăm în avion, durează cam 10 minute tot saltul, și majoritatea le observăm, le știm. Dar oricând se pot schimba. Toată urcarea cu avionul, urmărim indicatoa¬rele de vânt, să fim pregătiți pentru condi¬țiile respective și să modificăm parametrii saltului în consecință”.
O familie la înălțime
Alex Nicolau a realizat cam jumătate din salturile făcu¬te de tatăl său, Ramiro Nicolau, care are cele mai multe salturi în România. Alex vrea să ajungă la fel ca tatăl său, care face salturi la 58 de ani. Vrea să îmbătrânească la înălțime. Fără riscuri inutile. Vrea să experimenteze și alte salturi. Dar visul său este un salt... în familie. „Saltul pe care visez să îl fac este cu întreaga mea familie. Eu să sar în tandem cu mama mea și tatăl meu, sora mea să vină lângă noi în cădere liberă la 200 km/h și să ne ținem de mână”.
Citește pe Antena3.ro
