
Mulți credincioși îl rostesc sau îl ascultă cu evlavie, însă puțini cunosc exact ce înseamnă termenul, care este originea sa și ce semnificație profundă poartă.
Definiția din DEX
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), cuvântul „acatist” este definit astfel:
ACATÍST, acatiste, s. n. – Rugăciune sau cântare religioasă ortodoxă, compusă din 24 de strofe, prin care se aduce laudă lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau sfinților.
– Din ngr. akáthistos (hýmnos) „imn (în care nu se stă jos)”.
Originea cuvântului „acatist”
Cuvântul provine din limba greacă veche: „akáthistos”, care înseamnă literal „a nu sta jos”. Acest lucru se datorează faptului că acatistul este o rugăciune ce se rostește în poziție de respect și evlavie, în picioare, în semn de onoare față de Dumnezeu, Fecioara Maria sau sfinții cărora li se adresează.
Ce este, de fapt, un acatist?
Un acatist este o rugăciune liturgică sau imn religios împărțit în 24 de strofe (numite „condace” și „icoase”), fiecare dintre ele începând, în ordine, cu o literă a alfabetului grecesc. Acatistele sunt scrise în cinstea:
-
Lui Iisus Hristos
-
Maicii Domnului
Citește pe Antena3.roMomentul în care avionul Air India se prăbușește la scurt timp după decolare -
Sfinților canonizați
-
Sărbătorilor mari din calendarul ortodox
Ele sunt folosite în practica religioasă pentru a cere ajutor divin, vindecare, protecție sau mulțumire pentru binefacerile primite.
Când și cum se citesc acatistele
-
Se citesc individual, acasă, dimineața sau seara, sau în biserici în cadrul slujbelor speciale (ex. paraclisul).
-
Credincioșii le folosesc în zile de post, în timpul novenei sau în momente de necaz și încercare.
-
Se citesc în picioare, într-o stare de rugăciune și evlavie.
-
Există acatiste cunoscute și des utilizate, precum:
-
Acatistul Maicii Domnului
-
Acatistul Domnului Iisus Hristos
-
Acatistul Sfântului Spiridon, Sfântului Nectarie, etc.
-
Rolul acatistului în viața spirituală
Acatistul are un rol de întărire a credinței, de curățare sufletească și de conectare profundă cu divinitatea. Este o formă poetică și teologică de rugăciune, dar și un act de recunoștință și iubire față de cele sfinte.
Cuvântul „acatist” desemnează o formă de rugăciune profundă și structurată din tradiția ortodoxă, cu origini grecești, dedicată lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau sfinților. El face parte din cultura religioasă vie a creștinilor ortodocși, fiind o expresie a speranței, credinței și iubirii pentru divin.