x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Condescendență”?

Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Condescendență”?

de Andreea Tiron    |    31 Iul 2025   •   09:45
Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Condescendență”?

„Condescendența” este un cuvânt des întâlnit în contexte sociale, dar adesea greșit înțeles sau folosit.

Este important să știm că acest termen nu desemnează doar o simplă politețe, ci implică o atitudine subtilă de superioritate față de altcineva, chiar și atunci când este exprimată printr-o formă aparent amabilă.

Definiția din DEX

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX):

condescendență s. f.
Atitudine a unei persoane care, considerându-se superioară, se poartă cu bunăvoință față de cineva considerat inferior; condescindere.
– Din fr. condescendance, lat. condescendere.

Așadar, condescendența este o formă de politețe aparentă, dar care ascunde sau exprimă superioritate.

Etimologia cuvântului

Cuvântul vine din:

  • Franceză: condescendance

  • Latină: condescendere, care înseamnă literalmente „a coborî împreună (la nivelul cuiva)”

Inițial, avea sensul de „a se coborî cu bunăvoință” la nivelul unei persoane inferioare în rang sau cunoștințe, dar cu timpul a căpătat o nuanță negativă – aceea de aroganță mascată în amabilitate.

Ce exprimă condescendența?

  • Superioritate mascată în politețe

  • Atitudine de tip: „mă cobor la nivelul tău”

  • Amabilitate falsă sau forțată

  • Ton protector, dar jignitor

Exemple din viața reală:

  • „Știu că ți-e greu să înțelegi, dar o să-ți explic mai simplu.”
    → pare amabil, dar presupune că interlocutorul e mai puțin inteligent.

  • „Ce drăguț că te străduiești să citești cartea aia!”
    → sună ca o încurajare, dar e profund condescendent.

Condescendența vs. Deferența

  • Deferența = respect sincer, recunoaștere a meritelor

  • Condescendența = amabilitate superficială, dar cu aer de superioritate

Cum recunoști condescendența într-o conversație?

Semne clasice:

  • Zâmbet forțat + ton protector

  • Repetiții exagerate („să înțelegi și tu”)

  • Explicații inutile oferite unei persoane competente

  • Complimente care scad, de fapt, valoarea celuilalt

Sinonime și antonime

Sinonime:

  • Arrogantă mascată

  • Ton protector

  • Superioritate afectată

  • Părtinire subtilă

Antonime:

  • Respect autentic

  • Deferență

  • Umilință (pozitivă, în sens spiritual)

  • Egalitate în dialog

„Condescendența” nu e doar o greșeală de atitudine – e un obstacol în comunicarea reală.

Chiar dacă poate părea o formă de bunăvoință, condescendența este percepută ca ofensatoare și jignitoare, deoarece presupune automat că celălalt este „sub” tine.

În relațiile personale, profesionale sau educaționale, o atitudine sinceră, bazată pe respect și empatie, este infinit mai valoroasă decât o politețe falsă care ascunde aroganța.

×
Subiecte în articol: limba română