Cristian Popescu: La 3 ani cântam “Amor, amor”

ste cunoscut datorită hi­tu­rilor “Liliana” “Gabriela” şi “M-am născut în România”. Actorul şi cântăreţul Cristian Popescu a făcut, de-a lungul vieţii, slalom printre mari artişti români şi străini.

Este cunoscut datorită hi­tu­rilor “Liliana” “Gabriela” şi “M-am născut în România”. Actorul şi cântăreţul Cristian Popescu a făcut, de-a lungul vieţii, slalom printre mari artişti români şi străini.

Jurnalul Naţional: Care a fost prima dragoste?

Cristian Popescu: Muzica! Cânt de pe la 3 ani. Părinţii mi-au luat atunci un căluţ de lemn. Toată ziua mă bâţâiam pe el şi cântam “Amor, amor”, celebra melodie. Doar că eu spuneam “Abo, abo”, pentru că nu puteam să le pronunţ încă pe “M” şi “R”. 

Jurnalul Naţional:  Divertismentul “s-a prins” de dumneavoastră?

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Cristian Popescu: Da! Am fost angajat prin concurs ca prim-june comic la Teatrul Naţional de operetă “Ion Dacian”. Am colaborat cu Teatrul “Constantin Tănase” în revista Veselie la 174 şi cu Circul Globus. Am apărut în spectacole de revistă ale teatrelor din Ploieşti şi Fantasio din Constanţa. Am jucat alături de Nicu Constantin, Alexandru Lulescu, Stela Popescu, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Nae Lăzărescu, Vasile Murariu, Ţociu şi Palade. 

Jurnalul Naţional:  Aţi mai avut timp de film?

Cristian Popescu: Am jucat în “Veronica se în­toar­ce”, “Saltimbancul” şi “Fram, ursul polar”. I-am dublat în filme pe Octavian Cotescu, Liviu Ciulei, Virgil Ogăşanu, Dem Rădulescu (în cele două “Veronici”) şi pe Iurie Darie.
 

Jurnalul Naţional:  Cu ce vă mai lăudaţi?

Cristian Popescu: Anul trecut am lansat “Gabriela, Liliana”, cel de-al doilea CD din carieră. Cu­prin­de 22 de piese semnate de Geor­ge Grigoriu, Temistocle Popa, Petre Mihăescu, Aurel Giroveanu, Gelu So­lomonescu, Dan Stoian, Ion Cristinoiu, Titel Popovici. 

Jurnalul Naţional:  Aţi avut succese şi în stră­i­nătate?

Cristian Popescu: Cele mai mari reuşite le-am avut în Germania, la “Festivalul In­ter­na­ţional al prieteniei”, unde am re­pre­zentat România în 1971, în Israel, unde am fost de 15 ori, în Statele Unite şi în Canada. Am făcut turnee cu minunata Corina Chiriac, alături de formaţia Grup 74. Dădeam nişte concerte cu Corina de ridicam sălile în picioare! Am cântat şi alături de Toto Cutugno, Michael Hansen, Zarah Leander, Rika Zarai şi Baras Mancho. 

Jurnalul Naţional:  Ce amintiri aţi colecţionat de prin turnee?

Cristian Popescu: Eram cu Dem Rădulescu la Tulcea, Babadag. Am fost invitaţi la o stână, unde gazdele ne-au servit cu caş, brânză şi smântână proaspătă. Nimeni n-a putut să mănânce smân­tâ­na, pentru că era greţoasă. Bi­banu’ ne-a reproşat acest fapt şi a băut pe nerăsuflate patru pahare de smân­tâ­nă. Bineînţeles că i-a fost rău! Era un mare gurmand. Cu Jean Constantin am amintiri de neuitat din tur­ne­e­le din Canada şi Statele Unite. Sea­ra, la spectacol, Jean înscena o ceartă cu mine. Mă acuza că am cheltuit aiurea şi că nu ne-au mai rămas bani pentru o sticlă de vin, ca să o bem după spectacol. Atunci  să­rea câte un spectator să ne salveze. În pauză ne aducea patru-cinci sticle... 

Ciocănele  de tăiat geamuri

Jurnalul Naţional:  Aţi vizitat şi Mongolia?

Cristian Popescu: În 1978, împreună cu Margareta Pâslaru, la un festival in­ternaţional de muzică uşoară. L-am rugat apoi pe secretarul am­ba­sa­dei României de la Ulan Bator să ne ceară viza pentru China. Când ne-a spus că am primit negativ din Ro­mâ­nia mi-am dat seama că nici nu a cerut viza. M-am dus cu Margareta la Ambasada Chinei, ca să vedem ce ne trebuie. Am întâlnit un consul foarte drăguţ, care, spre stupoarea noastră, ne-a spus că nu ne trebuie nici o viză pentru China. Singura le­gătură dintre Ulan Bator şi Peking era un tren care pleca o dată pe săp­tă­mână. Aveam de parcurs vreo 2.700 de kilometri, trecând prin De­şer­tul Gobi, dar era păcat să nu fa­cem drumul. Am mers cu trenul trei zile, timp în care am ajutat şi o chinezoaică să treacă graniţa. Transporta patru aparate foto şi vreo 200 de ciocănele cu diamant de tăiat geamuri. Ne-a răsplătit cu câte o conservă de compot. La Peking  am fost primiţi la Ambasada română cu de­o­sebită căldură. Am vizitat Zidul Chi­nezesc, Oraşul Interzis, Mor­min­te­le Dinastiei Ming. O săptămână de vis! 

“Am suferit degeaba”

Jurnalul Naţional:  Cât la sută ocupă sentimentele şi cât pragmatismul, în viaţa dumneavoastră?

Cristian Popescu: Sunt un sentimental 100%. Un coleg mi-a spus că sunt un fel de artist mercenar. Din cauza firii mele sentimentale, am şi suferit mult. În unele cazuri degeaba.

Jurnalul Naţional:  Noroc aţi avut?

Cristian Popescu: Am avut şansa celor trei mari noroace esenţiale: norocul de a te naşte, norocul de a te naşte întreg, normal şi sănătos şi norocul în viaţă.

Jurnalul Naţional:  Vă bântuie vreo întrebare căreia nu-i găsiţi răspunsul?

Cristian Popescu: După ce treci Styxul, ce este?

Salvarea

“Eram cu Jean Constantin în turneu. Seara, la spectacol, Jean înscena o ceartă cu mi­ne. Mă acuza că am cheltuit aiurea şi că nu ne-au mai ră­mas bani pentru o sticlă de vin. Atunci  sărea câte un spec­tator să ne salveze. În pa­uză ne aducea patru-cinci sticle...”

Cristian Popescu, actor şi cântăreţ

anca.stanescu@jurnalul.ro