Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De teamă să nu rămînă doar cu praful de pe coarnele Cerbului de Aur, Cristian Popescu a ales... armata.
Acum două zile, artistul şi-a lansat CD-ul “Liliana,
Gabriela” la Librăria Ochean din Braşov.
Ocazia? Împlinirea a 45 de ani de carieră. “În 1968 făceam şi eu parte dintre
cei care fuseseră selecţionaţi pentru a participa la Cerb. Însă abia terminasem
facultatea şi trebuia să plec în armată. Mă trăgea aţa spre concurs, dar m-am gîndit:
dacă nu iau nici un premiu? În plus, voiam să fac pe bune armata.” Avea şi de
ce! Tatăl său fusese aghiotant de carieră. “Pe la 4-5 ani îmi amintesc că stăteam
într-o locuinţă de şase camere în Cotroceni, cu maşină neagră la scară, ordonanţă
şi femeie de serviciu”, povesteşte Cristian Popescu. Însă artistul a făcut
primii paşi “militari” pe un teren ceva mai accidentat: Şcoala de Ofiţeri de la
Bacău. “Deşi
absolvenţii de facultate erau luaţi la mişto în armată («Să vedeţi voi că aici
n-o să mai fie puf!»), eu am găsit o atmosferă OK. Ce-i drept, am mai îndulcit-o
şi cu momente artistice, în care ba cîntam, ba îi parodiam pe cei de... sus.”
O DATĂ ÎN VIAŢĂ. La cîteva săptămîni după
depunerea jurămîntului, Cristian Popescu a fost “uns” caporal. “Aveam un coleg
foarte simpatic. Cînd îl întîlneam şi eram în fruntea trupei îi mobilizam pe toţi
şi îi dădeam un onor special: «Să trăiţi, dom’ generaaaal!». Toate ca toate,
dar m-a chemat comandantul şi m-a admonestat: «Dom’le, am auzit că dai onorul
la toată lumea». «Tovarăşe colonel, i-am replicat, vreau să se simtă şi el măcar
o dată în viaţă general, că altă dată, cine ştie dacă mai apucă?!»“
APRECIERI. Chiar
dacă armata i-a prins bine, Cristian Popescu tot în braţele celor două mari
iubiri, muzica şi actoria, a ajuns. Şi chiar dacă străinătatea i-a surîs, pînă
la urmă tot în România şi-a împlinit destinul artistic. “În 1974 eram în Germania, în turneu cu Teatrul Tănase. Am participat la
un concurs de interpretare moderat de Dieter Thomas Heck. Am cîştigat locul
doi, cu melodia «Till» a lui Tom Jones. După concurs, Dieter m-a chemat la el în
birou. Mi-a propus să imprim acolo un disc cu patru piese. Aveau nevoie de un
artist care să cînte în stilul lui Tom Jones, dar în germană, pentru că el nu
voia să interpreteze în această limbă.” Artistul a imprimat piesele, însă,
pentru a semna contractul cu casa de discuri, trebuia să mai stea în Germania.
“M-am întors în ţară, era complicat atunci să rămîi afară mai mult. Peste un an, confruntate cu un crash economic, casele de discuri n-au mai avut curajul să investească.”
“Am de gînd să fac un
spectacol la Sala Palatului, cu piese din repertoriul lui Tom Jones, cu invitaţi
care să cînte sau să susţină diverse alte momente artistice”
Cristian Popescu
Citește pe Antena3.ro
“Înaintea unui
spectacol a apărut un securist: «Tovarăşi, lăsaţi-o mai uşor azi, că vine Nicu
Ceauşescu!». Dar, culmea! Nicu a vrut să audă scheciurile noastre cu dublu înţeles!”
Cristian Popescu
