Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnal de litoral
E un adevarat chin sa ajungi pe Litoral fara costum de baie. In loc sa faci plaja esti nevoita sa bati magazinele pentru a gasi un model potrivit. Dupa ce ai cautat o zi intreaga prin buticuri, nu mai tii neaparat sa se asorteze cu ce mai ai prin garderoba - gentuta, sandale sau alte accesorii. Problema este una de fond si de fonduri, dar in primul rand de... forme. Daca ai nenorocul sa fii filiforma, tanga ti se potriveste perfect, dar in sutien n-ai ce baga, cupele fiind mult prea mari pentru dotarile tale. Daca esti plinuta, nimeresti din prima marimea la partea de sus a costumului de baie, insa chilotii iti raman blocati pe solduri. Nici chiar daca esti fotomodel n-ai prea mari sanse sa gasesti marimea potrivita la ambele bucati. Nu-ti ramane decat sa faci topless sau sa-ti cumperi doua costume diferite, pe care sa le imperechezi invers si sa le imparti cu cea mai buna prietena. Bambi si Nicoleta Luciu, de exemplu, ar putea iesi impreuna la un mic shopping, urmand ca Denisa sa ia chilotii, iar Nicoleta sutienul. N-ar fi o idee rea nici ca Gianina Corondan si colega sa de prezentare de la Ora G, Draga Olteanu, sa rascoleasca rafturile, dat fiind ca designerii au creat costumele in asa fel incat sa le impace pe amandoua cu aceeasi pereche.
Vedete de la mare
In acest sezon, Doru Octavian Dumitru a venit cu ganduri mari pe Litoral, insa primele spectacole au fost dezastruoase. De vina a fost, bineinteles, impresarul Eugen Petrascu. La Teatrul de Vara din Mamaia s-au inregistrat doar 200 de spectatori, cu toate ca pe afis mai figurau trupele Pops si L.A.. Drept urmare, comicul si-a concediat impresarul si a trecut in tabara Companiei Marilor Spectacole, condusa de Bebe Mihu si Anghel Stoian. De acum, Doru Octavian Dumitru va evolua alaturi de Romica Tociu si Palade, Blondy, 3rei Sud Est, care au gasit reteta succesului.
Patru intrebari pentru Marinela Chelaru
Actrita care a vorbit cu un soricel alb
Ca m-am indragostit in tineretile mele de un tip. Daâ eram micuta, aveam vreo 20 de ani. Ne-am cunoscut pe o terasa, fiecare venise cu gasca lui de prieteni. Evident, numai bine ce ne-am cunoscut, ca ne-am si despartit. Asta imi placea mie la mare. Ca toata lumea se imprietenea cu toata lumea. Si-mi mai placeau spectacolele care se dadeau acolo. Era viata, nu gluma!
Asta nu mi s-a intamplat niciodata, chiar daca, de fiecare data, luam dupa mine foarte multe bagaje. Dar nu am patit-o... In schimb, odata, am gasit niste bani. Erau chiar la malul marii. Evident ca i-am luat, desi, pana sa ma aplec sa-i culeg de pe jos, m-am uitat de cateva ori in jurul meu sa vad daca ma vede cineva sau daca nu cumva i-o fi pierdut. Nu era nimeni, asa ca banii au fost ai mei.
Eram la Costinesti, impreuna cu mama si sora-mea. Stateam la gazda. S-a nimerit sa raman singura in camera si, cum stateam eu pe pat vad ca scoate capul din frigider un soricel alb. Era cat o bricheta de mic. Vorbeam cu mine insami... "Marinelo, sa nu te sperii!", dupa care am inceput sa vorbesc si cu el. Chiar i-am dat o bucata de branza, sa manance. O fi fost vreun semn!? (Roxana I. Ancuta)
