Cu vedere la plaja - 9 iunie 2004

Jurnal de Litoral

Recunosc ca, pana acum cateva zile, n-am mai fost niciodata pe mare atat de departe incat sa nu mai vad tarmul. Nici nu banuiam ce e dincolo de "linia" de dupa care rasare soarele. Imi inchipuiam doar ca trebuie sa fie o apa mare, prea putin diferita de cea care se sparge in nisip. Valorile mi s-au rasturnat brusc, o data ajunsa in largul de unde nu mai vezi uscat. Pentru ca, pe alocuri, vezi pungi, sticle de plastic, slapi desperecheati si cate altele facute de mana omului. E adevarat ca nu exista cosuri de gunoi plutitoare, dar nu l-o fi invatat nimeni pe Om ca pestii nu se hranesc cu plastic? Sau ca sirenele nu sunt femeile de serviciu ale marii? Pe unde nu a fost manjita de binefacerile civilizatiei, marea e asa de frumoasa, de nu se poate descrie in vorbele-mi prea simple. Si nu cred ca sunt singura care nu-si mai gaseste cuvintele cand vorbeste de Marea din largul Marii. Chiar sefului meu i-a fost greu in a-i atribui un epitet. Vorbind de aerul curat, inconjurati de ape, imi spune: "Abia departe de tarm, marea miroase cum trebuie". Il vad cum scormoneste zarea in cautarea cuvantului potrivit. Zambeste, dand din umeri: "A...mare!"

Vedete de la mare

Mama a trei copii, Nicola se confrunta cu o mare problema. De cate ori merge la mare, cantareata nu uita sa-si bage in geamantan si colacul. Acesta nu este pentru copii, de altfel buni inotatori, ci chiar pentru Nicola. Chiar daca nu stie sa inoate, artista se avanta in larg. Dar nu oricum. "Cand vin pe Litoral, ma balacesc putin in apa. Nu ma avant in larg decat cu... colac, pentru ca nu stiu sa inot", recunoaste cantareata amuzata. Cat despre plaja, nici nu se pune problema! Pentru ca nu are rabdare sa stea la soare, Nicola foloseste cremele autobronzante.