S-au împlinit vara asta – pe neştiute – 22 de ani de la reabilitarea post-mortem a diaconului Ion Creangă. Demersul l-a făcut însuşi Preafericitul Patriarh Daniel, pe vremea când era Mitropolit al Moldovei. La 20 iunie 1993, ce-a fost greşit în toamna anului 1872 s-a îndreptat şi “de acum înainte la slujbele de pomenire, parastase şi comemorări de ordin religios fiind pomenit ca «diaconul Ion»“.
De-ar fi să scutur calendarele bătrâne, dintre filele îngălbenite multe poveşti ar curge, ca frunzele de toamnă... Dintr-o toamnă s-ar iţi şi capul blond-cânepiu al unui Ion Creangă holtei, june-june, care va să zică necopt într-ale vieţii, pornit întâiaşi dată pe drumul Socolei. În 1855, se desfiinţase Şcoala Catihetică de la Fălticeni – mai cunoscută sub numele de “şcoala de popi” – unde băietanul, după vrerea mamă-si şi gândul ei de a-l vedea preot, ajunsese pe mâinile lui Popa Duhu (Isaia Teodorescu).
Citește și 5 lucruri incredibile care se întâmplă pe pragul dintre Viață și Moarte
Acum 300 de ani, A PICTAT OZN-uri și SFINȚI ÎN VEȘMINTE DE COSMONAUT în fresca BISERICII
Tânărul Creangă ia drumul Ieşilor, ca să se-nscrie în seminarul de la Socola. Şi-aveam să-l aflăm acolo – pentru prima dată purtând, în înscrisurile oficiale, numele de Ion Creangă) – exact din ziua de 6 noiembrie 1855.
La cursurile seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola, Ion Creangă a intrat direct în anul al II-lea. Intra în Ieşi băiet cu inima cât un purice şi, peste mai puţin de două decenii, aveam să-l vedem scos din rândurile clerului cu tam-tam.
Citește articolul mai departe pe ANTENA SATELOR