Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strălucire, imaginaţie, originalitate, bogăţie. Coordonatele ediţiei Eurovision 2009, găzduită de Moscova, au dat naştere unui spectacol de referinţă în istoria bătrânului concurs european.
Oslo şi alte viitoare gazde ale Eurovisionului, vă compătimim pentru complexul de inferioritate pe care îl veţi duce în cârcă după ce Moscova a arătat ce poate să facă. Spectacolul grandios, pe măsura "elefantului rusesc", va fi greu de egalat sau de depăşit în următorii ani. Organizarea impecabilă semnată de urmaşii tătucilor comunişti a fost răsplătită cu multe piese "capitaliste" care vor da tonul în playlist-urile europene în acest an.
ECHILIBRU
Ca niciodată în ultimii ani, Eurovisionul a pus pe tarabă marfă de calitatea I. Cu mici excepţii de voci bune nevoite să interpreteze piese slabe (printre care se numără onor Franţa şi Malta), interpreţii şi compoziţiile aduse pe imensa scenă din Olympiyski Arena şi-au meritat intrarea în finala de sâmbătă seară.
De altfel, judecând obiectiv clasamentul final, se poate observa că votul politico-geografic a contat mai puţin în stabilirea primelor zece locuri. După numele care apar în top 10 (majoritatea în afara suspiciunii că au fost cadorisite cu puncte pe principiul bunei relaţii de vecinătate şi amiciţie), este clar că voturile au mers spre piese care au plăcut marelui public: Norvegia, Islanda, Azerbaidjan, Turcia, Marea Britanie, Estonia, Grecia, Franţa, Bosnia&Herţegovina, Armenia.
Acest fapt a mai spălat un pic din ruşinea ediţiilor trecute, în care erau evidente "bisericuţele": blocul fost sovietic, cel fost iugoslav, cel scandinav şi concurenţii "nimănui", care umpleau cozile clasamentelor. Mai mult, a fost dat tocmai Rusiei să demonstreze că un câştigător poate fi stabilit doar pe criteriul valorii!
Pentru că, dincolo de faptul că Alexander Rybak, câştigătorul din acest an, a beneficiat de sprijinul scandinavilor (graţie cetăţeniei norvegiene), dar şi de cel al slavilor (datorită originii ruseşti), piesa "Fairytale" a fost bine cotată şi în ţări fără interes într-o presupusă "coaliţie".
Puţine observaţii de făcut pe marginea prestaţiei artistice a finaliştilor. Ca să stăm strâmb şi să judecăm drept, să recunoaştem că Franţa a luat locul 8 graţie celebrităţii Patriciei Kaas, condamnată să cânte o piesă "fără refren". Bosnia&Herţegovina, Moldova şi Estonia au surprins prin melodii şi apariţii originale. Ucraina şi-a trimis la Moscova o cântăreaţă cu look de star porno, iar Grecia a mizat pe o apariţie de musical hollywoodian.
GHINIONUL ELENEI
Rezultatele din semifinale au fost aşteptate cu nerăbdare după încheierea concursului. Aşa am aflat că Elena Gheorghe s-a calificat pe locul 9 din prima semifinală, punctele cele mai importante venind de la Portugalia, Israel, Turcia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia&Herţegovina. Păstrând proporţiile, "Balkan Girls" au fost la fel de mult apreciate şi în finală, pe care au terminat-o pe locul 19.
Din păcate pentru ea, deşi şi-a dat toată silinţa să fie bună - şi chiar a reuşit! -, Elena Gheorghe nu a avut noroc, nimerind Eurovisionul într-un an cu mare concurenţă.
Ultimul cuvânt îl dăm câştigătorului, căci nu e "simplu" să câştigi un asemenea concurs la doar 23 de ani. "Este uimitor că întreaga Europă a votat cel mai simplu cântec, care era tocmai cântecul compus de mine!", a declarat după finală Alexander Rybak, încă în stare de şoc.
