Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chris Rea vorbeste despre blues, despre Dumnezeu, despre puterea pe care a avut-o de a depasi grave probleme de sanatate. Totul, intr-un interviu pus la dispozitie de Nova Music Entertainment, licentiat exclusiv EDEL Records in Romania.
EXCLUSIV
Chris Rea vorbeste despre blues, despre Dumnezeu, despre puterea pe care a avut-o de a depasi grave probleme de sanatate. Totul, intr-un interviu pus la dispozitie de Nova Music Entertainment, licentiat exclusiv EDEL Records in Romania.
In ultimii ani, Chris Rea s-a confruntat cu serioase probleme de sanatate. A slabit foarte mult, a incercat sa-si redobandeasca abilitatile muzicale, in ciuda previziunilor mai putin optimiste. In perioada convalescentei a descoperit placerea pentru pictura si a acceptat, in cadrul tratamentelor sale, terapiile alternative. Se pare ca cea mai buna influenta au avut-o fiicele lui (21 si 15 ani) si sotia, Joan, alaturi de care este de cand aveau ei 16 ani. "Joan a dat sens vietii mele", spunea Rea. Ea a fost cea care l-a invatat sa picteze si cea care i-a deschis orizontul cunoasterii pentru acupunctura, practica pe care a acceptat-o numai datorita ei.
Au trecut aproape patru ani de cand Rea a supravietuit unei interventii chirurgicale foarte riscante efectuate in regiunea abdominala. A fost pentru a doua oara cand marele artist a infruntat moartea, deoarece, cu zece ani in urma, o afectiune grava a colonului l-a fortat sa suporte o operatie foarte grea.
Jurnalul National: La un moment dat, ati declarat ca intotdeauna veti compune muzica, indiferent unde v-ati afla si orice s-ar intampla. Va mentineti afirmatia si acum?
Chris Rea: Eu ii spun SCP - care inseamna Stare Creativa Periculoasa. Oamenii din afara ii spun talent. Insa, odata, in timp ce eram bolnav, am descoperit ca e vorba, de fapt, de o anumita stare, si nu de talent. Odata declansata SCP, daca actioneaza in mod negativ, poti deveni usor nefericit si chiar deprimat. Astfel incat trebuie sa te gandesti, in permanenta, la lucruri noi pe care sa le faci.
SCP pozitiv
Intr-una dintre piesele dvs., afirmati ca "numai nebunii se ghideaza dupa reguli". V-ati simtit vreodata in felul acesta? Ca un⦠nebun?
Chiar am fost nebun. Pe de-o parte, pot sa spun ca am fost ghinionist daca ma refer la problemele de sanatate pe care le-am avut. Insa, pe de alta parte, am fost foarte norocos pentru ca am simtit o dorinta puternica de a prinde cat mai multe dimineti si de a face ceva bun "maine dimineata". Este starea de SCP intr-un fel bun, pozitiv. Nu stiu ce sa spun, poate e o nebunie, dar nu ma pot abtine, nu pot sta nici macar o ora fara sa fac ceva.
Ce v-a ajutat sa treceti peste acest moment al vietii dvs. (problemele de sanatate) si ce ati invatat in ultimii ani?
Trebuie sa spun ca nu ma consider un sfant. Dar Dumnezeu a facut foarte multe pentru mine. El a schimbat regulile, in ceea ce ma priveste. Dupa ce-am iesit din spital, nu m-a preocupat decat sa ma refac, desi niciodata nu va mai fi la fel si intotdeauna va trebui sa traiesc cu amintirea acestei experiente. De fapt, ce s-a intamplat? Timp de o jumatate de an, am uitat cu ce ma ocupam, am uitat pur si simplu de viata mea. Asa incat, am fost foarte surprins si socat cand mi-am revenit si am constatat ce lucruri frumoase am pierdut. Lucrurile simple. Acum e bine, nu vand chiar cinci milioane de unitati de fiecare data cand lansez un album - ceea ce ar fi extraordinar - , dar sunt fericit. Pretuiesc lucrurile cu mult mai mult si singurul lucru pe care trebuie sa-l fac acum este sa renunt la fumat.
"Si ce ar fi daca n-ar exista Dumnezeu?"
De acord, fumatul este o mare problema. Dar cum ati trecut totusi peste toate aceste dificultati cu care v-ati confruntat?
Ar putea parea comic, dar am inceput sa scriu o carte. Am intentionat sa o numesc - pentru ca mi se pare un nume grozav pentru o carte - "Si ce ar fi daca n-ar exista Dumnezeu?". Si am ras la ideea ca nimeni n-ar rezista sa nu cumpere o carte care s-ar intitula astfel. Ce s-ar intampla cu tine daca n-ar exista nici Rai, nici Iad? Si, in principiu, cam asta am simtit eu. Am fost foarte afectat emotional de tot ce n-a mers bine atunci cand m-am imbolnavit. In acele momente ma gandeam ca, daca exista Dumnezeu, cu siguranta mie nu-mi zambeste. Si totusi nu am renuntat. Pentru un timp, mi-am spus, "si, daca nu exista Dumnezeu, trebuie sa ma refac pentru copiii mei". Ei au fost motivatia pentru care sa-mi doresc sa ma fac bine, sa nu mai iau morfina, antialgice si tot felul de astfel de medicamente. Apoi, intr-un mod ironic, dupa ce incepi sa te pui pe picioare, privesti spre cer, intr-o zi, si spui: ei bine, poate ca TU ai fost aici si poate ca TU m-ai ajutat sa trec peste asta. Si poate ca n-a fost frumos din partea mea sa cred ca TU m-ai parasit. Si poate ca exista Dumnezeu. Si poate ca de-asta am supravietuit.
Unii spun ca blues-ul nu este un gen muzical. Este ceva mai mult de atat. O stare de spirit. V-ati gandit vreodata de unde vine afinitatea dvs. pentru blues?
Cred ca este normal ca o anumita persoana, care are anumite preferinte muzicale, sa aiba, de asemenea, si anumite trairi, emotii. Cui ii place blues-ul inseamna ca simte intr-un anumit fel. Si nu trebuie sa fii african ori afro-american pentru ca sa ai blues-ul in sange. Este un mit. Am fost acuzat de catre presa britanica, adesea, ca, uneori, as fi prea romantic in acordurile de chitara si ca niciodata nu am urmat anumite reguli de interpretare a blues-ului. Pot fi patrunzator si melodios asemenea unui violonist maghiar. Ceea ce nu inseamna ca este mai putin blues in piesele mele. Cred ca ziaristii englezi specializati pe rock sunt niste persoane foarte rigide.
Chitara diminetilor lui
Ati creat un stil unic cu chitara dvs. Cum a aparut acesta?
Nu l-am creat in mod intentionat, doar ca niciodata nu mi s-a parut amuzant sa copiez pe altcineva. Imi voi privi chitara multe dimineti si ma voi intreba "cum poate cineva sa execute astfel de tehnici, dar sa cante in acelasi timp ca Eric Clapton sau Robert Johnson?" - vreau sa spun ca, uneori, tehnic, este imposibil sa canti la fel de bine ca Eric Clapton - , dar nu este nici o placere in a copia melodiile altora, lucru care pe mine nu m-a interesat niciodata. Pentru a fi sincer cu dvs., va voi spune ca niciodata n-as putea canta cu pasiune despre lucruri care nu mi s-ar putea intampla mie.
Just blues!
De ce este blues-ul atat de important pentru dvs.?
Blues-ul evolueaza permanent. Daca blues-ul n-ar fi evoluat, n-am fi auzit niciodata de Eric Clapton. Daca blues-ul n-ar fi evoluat, Pink Floyd n-ar fi existat asa cum au facut-o, deoarece majoritatea solo-urilor de blues purtand marca Pink Floyd sunt cele mai bune solo-uri de blues pe care le-am ascultat in viata mea. Iar Dave Gilmoure este unul dintre cei mai buni interpreti de blues pe care i-am auzit. Si ar mai fi Jeff Beck. Este absolut unic. L-am revazut, de curand, intr-un documentar la televizor, si aproape ca uitasem cat de bun este. Poate improviza la fel de bine precum Chuck Berry.
SUFERINTA
"Nu ma consider un sfant. Dar Dumnezeu a facut foarte multe pentru mine. EL a schimbat regulile in ceea ce ma priveste. Dupa ce-am iesit din spital, nu m-a preocupat decat sa ma refac, desi niciodata nu va mai fi la fel si intotdeauna va trebui sa traiesc cu amintirea acestei experiente" - Chris Rea, artist
"Nu ma consider un sfant. Dar Dumnezeu a facut foarte multe pentru mine. EL a schimbat regulile in ceea ce ma priveste. Dupa ce-am iesit din spital, nu m-a preocupat decat sa ma refac, desi niciodata nu va mai fi la fel si intotdeauna va trebui sa traiesc cu amintirea acestei experiente" - Chris Rea, artist
|
CARIERA
|
|
Chris Rea s-a bucurat de o mare popularitate in Europa, de la sfarsitul anilor â80 si pana la inceputul anilor â90. Rea a debutat alaturi de o formatie locala numita Magdalene, inlocuindu-l pe David Coverdale. Formatia a castigat un concurs national in 1975, fiindu-le atribuit premiul "Beautiful Losers", ceea ce, in traducere, ar insemna "Frumosii ratati". In perioada respectiva, membrii trupei nu reuseau sub nici o forma sa obtina un contract cu o casa de discuri. A urmat plecarea lui Rea din grup si o prima inregistrare solo: albumul "Whatever Happened to Benny Santini?", care facea aluzie la o vedeta ce ocupase primul loc in US Top 20 cu piesa "Fool (If You Think Itâs Over)." Ulterior, Rea nu a mai putut fi auzit in SUA, deoarece si-a concentrat atentia asupra publicului sau din Europa. Potrivit opiniei criticilor, unul din cele mai bune albume ale sale a fost "The Road to Hell", pe care multi il considera cel mai bun disc al artistului.
|
