Felicia Filip şi K1 au învins spiritul berii

ŞI JOACĂ! ● Europa îşi rupe pingelele
"Baladele din Carpaţi" au pornit la drum pe patru roţi de Mercedes. Destinaţia: Europa. Scopul călătoriei: melosul românesc să descînte de "farmecele" care ne-au întunecat spiritul neaoş.

ŞI JOACĂ! ● Europa îşi rupe pingelele
"Baladele din Carpaţi" au pornit la drum pe patru roţi de Mercedes. Destinaţia: Europa. Scopul călătoriei: melosul românesc să descînte de "farmecele" care ne-au întunecat spiritul neaoş.

Felicia Filip, cei şapte haiduci K1 – Radu Fornea, Daniel Alexandrescu, Mircea Presel (voci), Sebastian Badiu (clape), Florin Vasile (tobe), Andrei Iorga (chitară bas), Andrei Manea (chitară electrică) –, Cornelia Tihon (nai şi alte obiecte de suflat), Cătălin Popa (vioară) şi Ro-Mania sînt purtătorii baladelor menite să facă ocolul Europei în trei săptămîni.

UN COCOŞ ŞI-O BROASCĂ. Am plecat din Carpaţi în formulă completă de 31 (atîţia am ieşit la numărătoare, cu şoferi cu tot). Autocarul nostru – Mercedes – este condus de Cocoş. Nu are creastă, nu ştie să strige cu-cu-ri-gu, în schimb, se pricepe să învîrtă de volan mai bine decît europenii de altă naţie. Aşadar, poartă numele de Cocoş şi vorbeşte aceeaşi limbă cu Broască. Pentru că, da, avem şi aşa ceva cu noi, în turneu. Este vorba despre un mangalian înalt de 1,90 m, care face parte din staff-ul tehnic. Şi îl cheamă aşa cum îl strigă: Broască. O (sau un) Broască ce se poartă cu mănuşi, la propriu, şi anume cînd cară reflectoare, boxe şi altă aparatură tehnică ce mai trebuie mutată de colo dincoace şi de dincoace dincolo.

Colindatul echipei noastre cuprinde 11 oraşe. Este foarte obositor, dar se compensează cu satisfacţia de a vedea nemţi şi austrieci dansînd hora românească! Vorba lui Albert Einstein, "dacă nu este un preţ de plătit, atunci acest lucru nu prezintă nici o valoare". Primul concert: Graz, Austria. Sala Seifenfabrik a fost închiriată de primarul din Graz, Siegfrid Nagl, cu suma de 3.500 de euro. Diaspora a primit cu poftă basmul românesc cîntat de Felicia Filip, Radu Fornea & K1, Cornelia Tihon şi Cătălin Popa. Iar Ro-Mania (adică Ionuţ, Răzvan şi Cătălin) i-a făcut pe spectatori să-şi rupă pingelele. S-a bătut româneşte podeaua austriacă!  

DĂRUIRE. Mircea Popi, românul-austriac care s-a ocupat cu promovarea în Graz a spectacolului, ne-a invitat la postul de radio Helsinki. Aici, de două ori pe săptămînă (în zilele de vineri şi duminică) există un program special pentru români. Felicia Filip a venit însoţită de Cristian Mihăilescu – regizorul turneului, care onorează şi rolul de soţ. S-a vorbit despre cultura şi tradiţiile românilor, despre valorile noastre pe care le ignorăm cu atîta uşurinţă, despre turneul "Balade din Carpaţi", despre dăruire, despre "condamnarea" la artă. Ministerul Culturii şi Cultelor este sponsorul acestei nebunii frumoase, iar Asociaţia ProFamilia (cu Cornel Diaconu preşedinte) se face responsabilă de producţie.

Pentru binele turneului, Cornel Diaconu a dormit în maşină, pentru că mascota noastră nu a fost primită în hotel. Motivul? O cheamă Cora şi este doberman. Stăpînului i s-ar fi rupt sufletul dacă ar fi lăsat-o peste noapte încuiată în maşină. Aşa că, fie în semn de protest faţă de discriminare, fie din solidaritate cu mascota, preşedintele a dormit pe banchetă, spate-n spate cu Cora.

După Graz a urmat München. Am mers 450 de kilometri, fără oprire. Seara, spectacol. Domniţa Felicia şi cavalerii K1 au fost răsplătiţi cum se cuvine pentru dăruirea lor. Uitaseră cu toţii de "problemele tehnice".

Drîmbă. Tilincă. Ocarină mare. Ocarină mică. Ocarină de lemn. Fluiere gemene. Iorgafon. Cimpoi. Fluier fără dop. Bîzoi. Tiugă. Tiugă cu două picioare. Căuc. Fluier. Bucium. Caval Oltenia. Caval Moldova. Nai. Şi lista poate continua. Toate aceste instrumente participă la turneu. La ele cîntă o singură persoană: Cornelia Tihon. Are 20 de ani şi le mîngîie pe fiecare în parte cu o pricepere care vine şi din exerciţiu, dar şi din moştenirea unei tradiţii.

Următoarea "haltă", după München, a fost Nürnberg. Aici ne-am intersectat fericit cu "Festivalul Românilor", eveniment deja cu tradiţie, ce are loc într-o piaţă mare, în Jakobsplatz. Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Nae Lazărescu, Vasile Muraru, Gabriel Dorobanţu, Luminiţa Anghel, Mircea Baniciu, Florin Săsărman, Bandidos şi mulţi alţii s-au desfăşurat în faţa diasporei, dar şi a nemţilor. Peste 2.000 de oameni s-au adunat în piaţă. Precizare: acest festival nu este sprijinit de nici o autoritate! O mînă de români inimoşi se încăpăţînează să evoce la scenă deschisă spiritul neaoş. Merită să-i deconspirăm: Mariana Alexie şi Doina Dolbea de la Asociaţia Romanima şi Adrian Văluşescu, director la Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale – Braşov! Acesta din urmă a reuşit să strîngă 25.000 de euro pentru ca mai bine de 80 de artişti braşoveni să vină să cînte la Nürnberg!

CU MIC, CU MARE. Deşi Jakobsplatz părea dominată de spiritul micilor şi al berii, domniţa Felicia Filip a fost ascultată cu smerenie. Incredibil, dar vocea şi sensibilitatea sopranei au fost mai puternice decît mirosul mititeilor. "Cei 2.000 de oameni au lăsat micii şi berea deoparte şi au aplaudat muzica lirică! Este un semn că diaspora a evoluat – spune regizorul Cristian Mihăilescu. Încet-încet, românii încep să conştientizeze realele valori. Este un cîştig fantastic! Turneul îşi atinge scopul. Intenţia Ministerului Culturii şi Cultelor a fost să adune diaspora, să încerce o coagulare pe plan cultural. Ceea ce se vede clar că se întîmplă. Cei care au venit la spectacole au cîntat împreună, au gîndit împreună, au simţit împreună. Au admirat nişte artişti valoroşi, crescîndu-le astfel stima pentru ceea ce reprezentăm noi ca români." Drumul e lung... Mai avem de purtat melosul fermecat al spiritului românesc la Heidelberg (4 iulie), De Panne (5 iulie), Stuttgart (9 iulie), Milano (10 iulie), Florenţa (12 iulie), Carrara (13 iulie).

Ales Guţă!

Prezentatorul "Baladelor din Carpaţi" este fiul lui Ricki Dandel, Elvin. Introducerea în atmosfera de basm se face în limbile germană, engleză şi română. Dandel Jr s-a descurcat foarte bine, fără să-şi "fractureze" limba. S-a mai remarcat şi printr-un dezvoltat simţ al umorului. Pentru a ne mai ridica moralul, noi fiind obosiţi, ne-a salutat în germano-română: Ales Guţă! (n.r. – "Alles Gute" – în germană înseamnă "Toate cele bune").