Profesor universitar Vasile Mentzel - actor, compozitor, scriitor. Eugen Mentzel - senior engineer. Doua carti de vizita, doi frati. Doi frati, doua tinereti. Doua tinereti, doua vieti tesute cu muzica.
Am plecat sa iau un interviu si m-am trezit spectator al unui "concert" sustinut de fratii Mentzel. Scena: sufrageria din casa fratelui Vasile. Cei doi Mentzel au batut step, au cantat, au recitat poezii. Chiar daca au avut un singur spectator, adica pe mine, tinereii au evoluat ca si cand se aflau in fata unui public numeros. Au meritat aplauze. De aceste aplauze au nevoie in continuare. Si ce daca au 70, 60 sau 50 de ani?Colegi cu Ileana Cotrubas
Jurnalul National: Mai traiesc fratii Mentzel?
Eugen Mentzel: Cum sa nu! Intotdeauna am simtit nevoia sa producem bucurii.
Vasile Mentzel: Cand am fost invitati acum cativa ani la Fes- tivalul de Moda de la Iasi, la repetitii tineretul aflat in sala a aplaudat. Am crezut, initial, ca fac bascalie de noi. La spectacol a fost delir. Andreea Esca canta o data cu noi⦠Ne-am speriat, de reactia publiculuiâ¦
Vasile Mentzel: Cand am fost invitati acum cativa ani la Fes- tivalul de Moda de la Iasi, la repetitii tineretul aflat in sala a aplaudat. Am crezut, initial, ca fac bascalie de noi. La spectacol a fost delir. Andreea Esca canta o data cu noi⦠Ne-am speriat, de reactia publiculuiâ¦
N-aveti termen de garantie...!
V.M.: Asa e!
E.M.: Ce sa facem? Ne vine sa cream. De cand ne stim am facut "ceva" care sa placa oamenilor.
E.M.: Ce sa facem? Ne vine sa cream. De cand ne stim am facut "ceva" care sa placa oamenilor.
Cand s-au nascut fratii Mentzel?
V.M.: Eram elevi si cantam in corul scolii. Cea care a fost la Opera Metropolitanaâ¦
E.M.: Spune-i numele mai repede!
V.M.: Asta-i buna, stai sa-mi aduc aminte⦠Ileana Cotrubas ne-a fost colega. Ea era solista, iar noi faceam parte din cor.
E.M.: Ucenicia ne-am facut-o acasa. Bateam in masa si cantam tot ceea ce se dadea la radio.
E.M.: Spune-i numele mai repede!
V.M.: Asta-i buna, stai sa-mi aduc aminte⦠Ileana Cotrubas ne-a fost colega. Ea era solista, iar noi faceam parte din cor.
E.M.: Ucenicia ne-am facut-o acasa. Bateam in masa si cantam tot ceea ce se dadea la radio.
Parintii aveau spectacol in fiecare seara!
E.M.: Da (rade). De la tata am invatat sa dansam! Mama a murit cand aveam un an.
V.M.: Tata, in loc sa ne lase sa ne jucam, ne lua sa invatam pasi de vals. Avem trei surori si ele ne-au crescut.
De câte salarii lunare ai nevoie pentru a cumpăra o casă în Europa, în funcție de țară
V.M.: Tata, in loc sa ne lase sa ne jucam, ne lua sa invatam pasi de vals. Avem trei surori si ele ne-au crescut.
Citește pe Antena3.ro
La 50 de ani
Unde ati facut practica?
E.M.: La cinematograful american de pe Calea Mosilor. Eram pusti imbracati in frac si bateam step. Ne miram de ce lumea era innebunita dupa noi. Nu faceam mare lucru.La estrada cantam cu formatia in care Johnny Raducanu era la bas, Iancsi Körössy, la pian, Valentiu Grigorescu, la trompeta etc. Practic, fratii Mentzel s-au nascut in 1956, anul de nastere al Televiziunii Romane. Ne puneau in cadru si ne spuneau sa facem tot ceea ce vrem. Nu exista un regizor care sa ne dea indicatii cam ce-ar trebui sa facem. Ne-am descurcat, eram tineri!
Tinereii au iesit la pensie?
V.M.: Chiar daca nu mai joc
intr-o piesa, ce sa fac, doar sa merg pe strada? Sa nu mai invat monoloage, sa nu mai scriu muzica? Am pian, am chitara, am sintetizator⦠Asta e viata mea. Eu l-am invatat pe Tudor Gheorghe sa cante la chitara. Am fost colegi la facultate.
E.M.: Eu o sa rezum ceea ce a spus fratele, pentru ca eu sunt inginerul. Desi am meseria asta, am scris niste poezii de-ti merg direct la inima. In noi exista o imensa placere de a face o bucurie cuiva, cat de mica. Nu trebuie neaparat sa canti o arie de opereta. Canti ceea ce potiâ¦
V.M.: Am cantat si opereta, la Televiziunea Romana.
E.M.: Eram ca-n bancul cu nea Nicu. Deschideai televizorul, era nea Nicu. Deschideai radioul, era nea Nicu. Gaseai o conserva si te intrebai s-o deschid, sa n-o deschid. In ea o fi tot nea Nicu⦠In zece ani am reusit sa fim peste tot. In 1966, cand mon cherul (n.r. - fratele) a trebuit sa plece in provincie, s-a rupt firul⦠Am plecat si eu pe Valea Lotrului, la hidrocentraleâ¦
E.M.: Eu o sa rezum ceea ce a spus fratele, pentru ca eu sunt inginerul. Desi am meseria asta, am scris niste poezii de-ti merg direct la inima. In noi exista o imensa placere de a face o bucurie cuiva, cat de mica. Nu trebuie neaparat sa canti o arie de opereta. Canti ceea ce potiâ¦
V.M.: Am cantat si opereta, la Televiziunea Romana.
E.M.: Eram ca-n bancul cu nea Nicu. Deschideai televizorul, era nea Nicu. Deschideai radioul, era nea Nicu. Gaseai o conserva si te intrebai s-o deschid, sa n-o deschid. In ea o fi tot nea Nicu⦠In zece ani am reusit sa fim peste tot. In 1966, cand mon cherul (n.r. - fratele) a trebuit sa plece in provincie, s-a rupt firul⦠Am plecat si eu pe Valea Lotrului, la hidrocentraleâ¦
Mai aveti admiratoare?
V.M.: Cand ma duc la posta, batranele imi zic: "vai, de ce nu mai cantati?"
Ati mai putea acum sa sustineti un concert live?
V.M.: Cum sa nu putem? Sunt un om cat de cat, civilizat. Am si putina modestie, dar va garantez ca aparitia noastra, daca nu va fi rupere de nori, va fi cu totul altceva decat sunt obisnuiti acum tinerii care habar n-au sa cante.
E.M.: Stai asa, nu te arunca! Ce bine ca suntem doi. Depinde ce piese vom canta. Nu trebuie sa adormim salaâ¦
V.M.: Du-te la bucatarie si umpleti paharul. Acum, domnisoara, vorbeste cu artistiiâ¦
E.M.: Stai asa, nu te arunca! Ce bine ca suntem doi. Depinde ce piese vom canta. Nu trebuie sa adormim salaâ¦
V.M.: Du-te la bucatarie si umpleti paharul. Acum, domnisoara, vorbeste cu artistiiâ¦
Aveti un spirit tanar. Muzica e de vina?
E.M.: Muzica ne-a ajutat foarte mult in viata. Cand intram in arena, atunci simteam ca ne nastem pentru a nu stiu cata oara. Dar sa nu ne intrebi cat am castigat, din punct de vedere banesc. Toata lumea ne spunea, ba, puneti banii la ciorap!
V.M.: Aveam 12 costume de haine, de toate culorile. Eram papitoi. Ce vrei, eram copil. Cantam in crasma, iar noaptea se adunau o gramada de oameni si se facea masa mare, pentru ca stiau ca prostii platesc.
E.M.: Prostii eram noi.
V.M.: Aveam 12 costume de haine, de toate culorile. Eram papitoi. Ce vrei, eram copil. Cantam in crasma, iar noaptea se adunau o gramada de oameni si se facea masa mare, pentru ca stiau ca prostii platesc.
E.M.: Prostii eram noi.
NU RENUNTA LA MESERIA DE ARTIST
| ||
|