x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Fratii Mentzel nu sunt expirati! - In zece ani, Vasile si Eugen au reusit sa ajunga ca nea Nicu

Fratii Mentzel nu sunt expirati! - In zece ani, Vasile si Eugen au reusit sa ajunga ca nea Nicu

de Dana Andronie    |    13 Iul 2006   •   00:00
Fratii Mentzel nu sunt expirati! - In zece ani, Vasile si Eugen au reusit sa ajunga ca nea Nicu

Profesor universitar Vasile Mentzel - actor, compozitor, scriitor. Eugen Mentzel - senior engineer. Doua carti de vizita, doi frati. Doi frati, doua tinereti. Doua tinereti, doua vieti tesute cu muzica.

Am plecat sa iau un interviu si m-am trezit spectator al unui "concert" sustinut de fratii Mentzel. Scena: sufrageria din casa fratelui Vasile. Cei doi Mentzel au batut step, au cantat, au recitat poezii. Chiar daca au avut un singur spectator, adica pe mine, tinereii au evoluat ca si cand se aflau in fata unui public numeros. Au meritat aplauze. De aceste aplauze au nevoie in continuare. Si ce daca au 70, 60 sau 50 de ani?

Colegi cu Ileana Cotrubas


Jurnalul National: Mai traiesc fratii Mentzel?
Eugen Mentzel: Cum sa nu! Intotdeauna am simtit nevoia sa producem bucurii.
Vasile Mentzel: Cand am fost invitati acum cativa ani la Fes- tivalul de Moda de la Iasi, la repetitii tineretul aflat in sala a aplaudat. Am crezut, initial, ca fac bascalie de noi. La spectacol a fost delir. Andreea Esca canta o data cu noi… Ne-am speriat, de reactia publicului…

N-aveti termen de garantie...!
V.M.: Asa e!
E.M.: Ce sa facem? Ne vine sa cream. De cand ne stim am facut "ceva" care sa placa oamenilor.

Cand s-au nascut fratii Mentzel?
V.M.: Eram elevi si cantam in corul scolii. Cea care a fost la Opera Metropolitana…
E.M.: Spune-i numele mai repede!
V.M.: Asta-i buna, stai sa-mi aduc aminte… Ileana Cotrubas ne-a fost colega. Ea era solista, iar noi faceam parte din cor.
E.M.: Ucenicia ne-am facut-o acasa. Bateam in masa si cantam tot ceea ce se dadea la radio.

Parintii aveau spectacol in fiecare seara!
E.M.: Da (rade). De la tata am invatat sa dansam! Mama a murit cand aveam un an.
V.M.: Tata, in loc sa ne lase sa ne jucam, ne lua sa invatam pasi de vals. Avem trei surori si ele ne-au crescut.

La 50 de ani


Unde ati facut practica?
E.M.: La cinematograful american de pe Calea Mosilor. Eram pusti imbracati in frac si bateam step. Ne miram de ce lumea era innebunita dupa noi. Nu faceam mare lucru.La estrada cantam cu formatia in care Johnny Raducanu era la bas, Iancsi Körössy, la pian, Valentiu Grigorescu, la trompeta etc. Practic, fratii Mentzel s-au nascut in 1956, anul de nastere al Televiziunii Romane. Ne puneau in cadru si ne spuneau sa facem tot ceea ce vrem. Nu exista un regizor care sa ne dea indicatii cam ce-ar trebui sa facem. Ne-am descurcat, eram tineri!

Tinereii au iesit la pensie?
V.M.: Chiar daca nu mai joc intr-o piesa, ce sa fac, doar sa merg pe strada? Sa nu mai invat monoloage, sa nu mai scriu muzica? Am pian, am chitara, am sintetizator… Asta e viata mea. Eu l-am invatat pe Tudor Gheorghe sa cante la chitara. Am fost colegi la facultate.
E.M.: Eu o sa rezum ceea ce a spus fratele, pentru ca eu sunt inginerul. Desi am meseria asta, am scris niste poezii de-ti merg direct la inima. In noi exista o imensa placere de a face o bucurie cuiva, cat de mica. Nu trebuie neaparat sa canti o arie de opereta. Canti ceea ce poti…
V.M.: Am cantat si opereta, la Televiziunea Romana.
E.M.: Eram ca-n bancul cu nea Nicu. Deschideai televizorul, era nea Nicu. Deschideai radioul, era nea Nicu. Gaseai o conserva si te intrebai s-o deschid, sa n-o deschid. In ea o fi tot nea Nicu… In zece ani am reusit sa fim peste tot. In 1966, cand mon cherul (n.r. - fratele) a trebuit sa plece in provincie, s-a rupt firul… Am plecat si eu pe Valea Lotrului, la hidrocentrale…

Mai aveti admiratoare?
V.M.: Cand ma duc la posta, batranele imi zic: "vai, de ce nu mai cantati?"

Ati mai putea acum sa sustineti un concert live?
V.M.: Cum sa nu putem? Sunt un om cat de cat, civilizat. Am si putina modestie, dar va garantez ca aparitia noastra, daca nu va fi rupere de nori, va fi cu totul altceva decat sunt obisnuiti acum tinerii care habar n-au sa cante.
E.M.: Stai asa, nu te arunca! Ce bine ca suntem doi. Depinde ce piese vom canta. Nu trebuie sa adormim sala…
V.M.: Du-te la bucatarie si umpleti paharul. Acum, domnisoara, vorbeste cu artistii…

Aveti un spirit tanar. Muzica e de vina?
E.M.: Muzica ne-a ajutat foarte mult in viata. Cand intram in arena, atunci simteam ca ne nastem pentru a nu stiu cata oara. Dar sa nu ne intrebi cat am castigat, din punct de vedere banesc. Toata lumea ne spunea, ba, puneti banii la ciorap!
V.M.: Aveam 12 costume de haine, de toate culorile. Eram papitoi. Ce vrei, eram copil. Cantam in crasma, iar noaptea se adunau o gramada de oameni si se facea masa mare, pentru ca stiau ca prostii platesc.
E.M.: Prostii eram noi.

NU RENUNTA LA MESERIA DE ARTIST
Vasile Mentzel a fost profesorul multor vedete care visau sa ajunga actori: "Laurentiu Duta mi-a fost student pana in anul III. I-am zis sa se lase de teatru, pentru ca n-avea deloc talent. M-a ascultat. Domnului Problema (n.r. - Bogdan Tascau) i-am zis ca niciodata n-o sa devina profesionist! Iar pe Catalin Crisan l-am trecut, cu conditia sa nu profeseze niciodata meseria de actor". Daca in tinerete, Vasile Mentzel doar compunea poezii, acum vrea sa realizeze un proiect destul de indraznet: "Poeti in spectacol". "Va fi inivitat cate un poet, caruia eu, in calitate de moderator, ii voi lua un interviu. Apoi va interveni un critic. Un grup de actori va recita, iar un grup de muzicieni va sustine cate un intermetzo. In final va fi o discutie cu publicul. Vreau sa fie cunoscuti poetii romani contemporani, dar sa si atrag publicul spre poezie". Nici inginerul Eugen Mentzel nu sta degeaba. Tocmai a terminat de scris un moment vesel, "Vecina mea". Nu se pot lasa de meseria de artist!
×
Subiecte în articol: antimonden vasile mentzel