Heaven în alb-negru la Eurovision

Ea admiră simţul lui ritmic. El admiră vocea ei. Ea, adică Ana Mardare şi el, adică Irvin Doomes fac un cuplu mai puţin obişnuit pe scena românească. Formula “alb-negru” îşi face debutul în prima semifinală a selecţiei naţionale Eurovision 2008, cu piesa “Heaven”, compusă de Tudy Zaharescu.

Jurnalul Naţional: - Pe scurt, spune-ne cine eşti! Ai voie să folosesti şi superlative...

Ana Mardare: - Sunt un Săgetător ambiţios din Galaţi, am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, am terminat cursuri de canto la Şcoala de Arte Galaţi şi consider că am un cuvânt greu de spus în muzica românească.

- Albumul te reprezintă atât de mult încât nu putea avea alt nume?

- Am căzut de comun acord cu producătorul meu, Tudy Zaharescu, ca melodia care dă titlul albumului să fie “Eu”, deoarece s-a calificat în finala la Festivalul Mamaia 2007. Consider că titlul e foarte sugestiv şi până la urmă... eu sunt eu.

- La ce îţi folosesc laurii? Premiile pe care le-ai luat ţi-au asigurat intrarea la o casă de producţie sau ai avut un înger păzitor?

- Cred că nu folosesc la nimic, dar e important să-ţi verifici nivelul de pregătire ori de câte ori ai ocazia, mergând în festivaluri, competiţii şi desigur că te poţi face şi văzut. Fără un înger păzitor nu cred c-aş fi avut vreo şansă.

- Când te-ai apucat de cântat? De ce?

- De la vârsta de 12 ani. Provin dintr-o familie în care muzica e la ea acasă.

- Ai terminat Facultatea de Ştiinţe Economice. Ai de gând să-ţi câştigi existenţa din economie? ()

- Dumnezeu mi-a dăruit har, talent, o voce specială şi un fizic plăcut. Pe lângă toate acestea am şi muncit mult ca să ajung la nişte rezultate. Ar fi păcat să nu-mi urmez calea. Sigur o să câştig bani din muzică (sunt alţii care fac bani din muzică deşi nu au ce căuta în meseria asta).

- Vei mai participa la festivaluri? Sau ai câştigat tot ceea ce se putea câştiga?

- Da, de ce nu? Vreau chiar să încerc la festivaluri internaţionale.

- Ce ţară ţi-ar fi plăcut să reprezinţi la Eurovision, în afară de România?

- Cred că Anglia.

- Crezi că ai fi avut mai multe şanse decât dacă ai fi reprezentat România?

- Cu siguranţă, prezentând această melodie alături de Irvin.

- Ce ai învăţat de la Alexandru Andrieş?

- Poate părea ciudat dar Alexandru Andrieş a jucat un rol important în viaţa mea. M-a sfătuit într-un moment de răscruce să urmez calea pe care am pornit - muzica (aveam de gând să dau la Facultatea de Arhitectură). Iar în urma colaborării pe care am avut-o la album, am înţeles cu adevărat ce înseamnă cuvantul prietenie.

- Cum de ai putut primi o piesă de la Costi Ioniţă? Ţi se potriveşte?

- S-a întâmplat cu câţiva ani în urmă şi mi s-a părut ca era un cântec bun, la acel moment.

- Ai acceptat piesele compozitorilor Marius Ţeicu, Viorel Gavrilă, Eugen Mihăescu, Cătălin Târcolea. Totuşi, Costi Ioniţă e Costi Ioniţă.

- “Marina Marina” a fost compusă de un pastor. Nu se ştie niciodată de unde se naşte un hit.

- Care este primul lucru pe care-l faci dimineaţa?

- Mă rog.

- La ce te gândeşti înainte să te laşi pe mâna lui Moş Ene?

- La nimic, încerc doar să mă relaxez.

- Ai ghicit care îţi este destinul?

- Da, muzica e destinul meu.

- La câţi ani crezi că ar trebui să se retragă un artist (implicit să devină pensionar), în România?

- Un artist adevărat are întodeauna ceva de spus în muzică. Numai că genul muzical trebuie să fie în concordanţă cu vârsta şi atitudinea pe care le are la momentul respectiv.

- Irvin ţi-a marcat existenţa (muzicală, evident)?

- Irvin este un superprofesionist şi am avut multe lucruri de învăţat de la el. Două dintre ele m-au marcat mai puternic: atitudinea pozitivă şi precizia ritmică. Se ştie că simţul ritmic este mult mai dezvoltat la oamenii de culoare. N-ai ce face, asta e natura.

Americanul Irvin Doomes cântă pentru România

Jurnalul Naţional: Când şi unde ai auzit-o prima oară pe Ana Mardare?

Irvin Doomes: Am auzit-o pe Ana înainte de a o întâlni, efectiv. Eram la o gală de premiere în România şi, în clipa în care i-am auzit vocea, m-am gândit “Wow! Fata asta chiar poate cânta!”. Am fost foarte impresionat, dar după ce am întâlnit-o am fost şi mai şi…

-Cine a avut idea duetului vostru?

-Nici eu, nici Ana. Producătorul ei, Tudy Zaharescu, s-a gândit la duet de prima dată când m-a văzut.

-Şi de la acel moment, cum s-a ajuns la Eurovision?

-Ei bine, după ce am scris textul pentru piesa lui Tudy (chestie care mi-a luat vreo 15 ore) şI după ce am înregistrat melodia, am căzut cu toţii de acord asupra potenţialului pe care îl are “Heaven” în concursul Eurovision. A fost idea şi dorinţa tuturor de a ne înscrie la selecţie. Iar când am aflat că am fost admişi în semifinale, am fost cu toţii fericiţi şi recunoscători Celui de Sus.

-Pe scurt, cine eşti tu, Irvin Doomes?

-Un interpret şi animator serios din Long Beach, California (SUA), care crede în Dumnezeu şi în lucrurile pozitive care se întâmplă în viaţă.

-Eşti american, dar în ultima vreme munceşti mai mult prin Europa. Cum aşa?

-Nu găsesc o explicaţie. Să-i zicem destin.

-România- o ţară de care nu prea ştiai că există, până acum câţiva ani… Care au fost primele impresii?

-Iubesc tot ce este legat de România şi sunt teribil de mândru să reprezint această ţară în concursul european. Primul meu show de amploare aici a fost ocazionat de petrecerea de botez televizată a Irinei Columbeanu. Prima mea vizită în România a avut loc la sfârşitul lui 2006, când am cântat într-un program de revelion.

-Crezi în “Heaven”?

-Da, cred în “Heaven” – cântec şi loc (n.r. heaven în limba engleză înseamnă Rai) – şi sunt sigur că eu şi Ana vom câştiga selecţia din România.

-Ce artişti români ai mai întâlnit şi ce proiecte mai ai?

-Am fost în câteva show-uri tv româneşti şi am întâlnit o parte din marii artişti ai ţării. Cel mai mult m-au impresionat Dan Bittman şi Holograf. Următorul proiect este organizarea unui turneu împreună cu Ana Mardare.