- Jurnalul Naţional: Ce
n-ai reuşit în 36 de ani, ai reuşit în ultimii doi ani.Ai scos două albume!
Zoia Alecu: Am fost foarte ocupată. E normal ca, atunci când
activezi 20 de ani într-o trupă, să nu ai timp pentru proiectele tale... Am
început povestea mea de artist solo acum doi ani, când a apărut primul meu
album, "Vino aici". Acum vreau să continuu. Am inspiraţie şi nu vreau să piară
pe pustiu. Am strâns material pentru alt album şi vreau să îl dedic mamei mele,
pe care am pierdut-o în vara anului 2007. Este vorba despre "Cărări de maci",
care va fi lansat la 26 februarie, la Clubul Pat.
- Te-ai specializat
numai în albume de 10! Şi primul şi cel de-al doilea au câte 10 piese.
E o cifră bună! Am avut nouă piese noi şi am ales şi "Cărări
de maci", cântecul preferat al mamei mele. Mă leagă multe de cifra 10. Zece ani am avut turnee prin
lume cu Sfinx, m-am născut la 10 ianuarie...
Asta ai zis-o tu, nu eu! (râde) Oare ţi-am indus această
idee? Oi fi mica vrăjitoare din Carpaţi...
- Din păcate veniturile
unui artist român nu sunt de nota 10!
Veniturile sunt mai mult... plecate. Veniturile sunt plecate
în buzunarele altora...
- Primul album te-a
ajutat la cântări?Ai fost chemată mai des la concerte?
Cum să nu?! 20 de ani am lipsit din muzica folk. M-am întors
prin 2006 şi trebuia să vin cu ceva bun. "Vino aici" mi-a adus multe cântări.
SUB CUPOLA CIRCULUI
- "Cărări de maci" va
atrage şi mai multe cereri? Muzicale, nu matrimoniale, bineînţeles!
Da. Cred. Va fi o mică revoluţie, să sperăm că nu una de
catifea!
- Cum s-au născut "cărările
de maci"?
Ador muzica ţigănească rusească, iar piesa mi-a fost
inspirată de filmul Şatra pe care l-am văzut în 1975... M-a impresionat foarte
mult povestea.
- Ai compus un imn al
somnoroşilor?
Da. Imnul somnoroşilor cred că va deveni imn naţional.
"Pâş-pâş, îmi arunc papucii mei de pluş/ Parcă e polei sub duş/ Când alunec sar
scântei pe trup/ Şi simt că mă rup în trei"... Ce zici, la tine nu-i polei sub
duş?
- "Şi simt că mă rup în
trei?"... Tu ai scris şi versurile, şi muzica?
Da. Poate o fi un semn de egoism, sau poate oi avea multă
încredere în mine. Dar aşa văd eu muzica folk. Te ajută să te exprimi, să-ţi
pui amprenta. Să spui: ăsta sunt eu, înfruptaţi-vă din mine! Pe aceste albume
sunt trăiri ale mele, ale prietenilor, ale oamenilor din jurul meu.
- Ai compus muzică şi
pentru circ?
În 1986, Circul de Stat trebuia să plece în Emiratele Arabe,
pentru şase luni. Mi s-a propus să scriu muzica pentru acel spectacol. Am făcut
10 piese, cu text cu tot, dar am renunţat la acest concept. Am apucat să semnez
contractul, urma să cobor de sub cupola circului pe un balansoar cu o chitară
în braţe. Am avut noroc cu Iozefini senior care a acceptat să înregistrez toate
piesele şi să mă retrag, fără să fiu plătită şi fără să plătesc că am renunţat
la contract. În spectacol s-a folosit doar banda, iar eu am plecat cu Sfinx în
turneu.
Foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional