Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, “duma”
este un for legislativ. Există şi expresia de provenienţă ţigănească “a da dumă”,
care înseamnă a mitui.
SESIZARE - Regulamentul a fost încălcat
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, “duma” este un for legislativ. Există şi expresia de provenienţă ţigănească “a da dumă”, care înseamnă a mitui. Dacă asociem cele două sensuri (diferite), este posibil să înţelegem adevărul despre ce se întâmplă, în general, în România.
Organizatorii concursului Eurovision şi-au dat atât de tare cu stângu-n dreptu’ (sau invers), încât, mai din grabă, mai din neatenţie, au încălcat regulamentul. În primul rând, nu ne-au dat decât rezultatul televotingului, uitând să ne spună că la juriu piesa câştigătoare a fost “Shine” (cu 132 de puncte, faţă de “Pe o margine de lume” – 127 de puncte. Apoi, n-au anunţat când s-a terminat televotingul şi nici n-au transmis, timp de 40 de minute, la un interval de aproximativ 5 minute, rezultatele parţiale, aşa cum prevede punctul 1.6 din regulament. Ţineţi dumneavoastră minte să se fi întâmplat aşa ceva? Noi nu. Aceeaşi nedumerire a avut-o şi telespectatorul Iosif Kiss, care nu s-a mulţumit doar cu constatările. El s-a adresat, prin e-mail, purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, procurorul Mihai Betelie, pentru a sesiza un fapt de corupţie.
LEGEA E LEGE. “În ce ţară trăim?, se întreabă Iosif Kiss. Într-o ţară africană sau într-o ţară din Uniunea Europeană? Într-un stat de drept sau într-o ţară în care unii sunt mai «deştepţi», şi restul proşti grămadă? Eu unul am pretenţia că trăim într-un stat de drept, unde legile sunt legi.” În acest moment, el aşteaptă ca procuratura să ia act de această sesizare şi să acţioneze în consecinţă. Iosif Kiss nu este singurul care gândeşte aşa. Un cititor de pe forum, care semnează Alchimistul, ne scrie: “Este, poate, pentru prima dată de la participarea României la Eurovision, când opinia publică ia atitudine împotriva minciunii şi imposturii. Şi chiar dacă această atitudine vine dintr-o eroare de percepţie, ea este profund corectă prin motivaţie”.
S-a comis o nedreptate, iar românii de “pe o margine de râpă” (expresia unui alt forumist) speră în restabilirea dreptăţii: “Sunt convins că se va face lumină în acest caz, şi Eurovisionul românesc se va spăla de multe păcate. Nu putem să acceptăm furtul în numele naţiei, dimpotrivă. Nu putem să mergem la o ceremonie cu haine furate – culmea! – de la unul dintre invitaţi. Vrem să împiedicăm o ruşine care se va răsfrânge şi asupra noastră. Şi mai este ceva ce nu putem accepta: faptul de a fi prostiţi în faţă, o dată prin încălcarea regulamentului de concurs şi încă o dată prin prezentarea piesei ca fiind originală. Biondo au fost de departe cei mai buni, şi ei trebuie să ne reprezinte. Aşa e moral. Şi, dacă moralitatea se va restabili, putem spune că da, suntem mândri că suntem români. Până atunci, nu. Recâştigarea demnităţii murdărite de alţii este scopul petiţiei antiplagiat”, ne scrie acelaşi cititor.
INIŢIATIVĂ. Petiţia a strâns peste 10.000 de voturi. Trebuie ştiut însă următorul lucru: în regulamentul EBU nu există nici o precizare legată de situaţia unui asemenea demers, pentru că el nu constituie o dovadă. Dar, având în vedere amploarea iniţiativei, EBU o va lua în considerare din principiu şi va cerceta temeinicia ei. Dincolo însă de ce se va întâmpla acolo, această iniţiativă a demonstrat ceva: nu toţi oamenii acceptă să fie părtaşi la furt, chiar dacă acesta este doar ipotetic. Reacţia lor a fost promptă şi fermă şi nu s-a referit la un singur aspect, ci la un complex de nereguli. Adică, după ce că o piesă a fost depunctată pe criterii etnice (componenţii Biondo sunt suedezi, nu români), tot ei sunt acuzaţi că nu ştiu să piardă. Problema este, de fapt, a celor care nu ştiu să câştige.
P.S. A apărut zvonul de ultimă oră că şi piesa “Shine” ar fi fost plagiată. Nimeni nu a precizat însă după care piesă. Ei, bine, dacă se va dovedi că este un plagiat, trebuie să i se aplice acelaşi regim, adică să fie descalificată. Regulile sunt aceleaşi pentru toţi. Iar aici nu mai este vorba despre Nico, Vlad Miriţă sau Biondo, ci despre apărarea unui principiu.
Cu viteza adevărului
S-a făcut o petiţie şi pentru susţinerea piesei “Pe-o margine de lume”. Iată ce mesaj a lăsat un semnatar, care a preferat să-şi dea votul doar pentru a atrage un semnal de alarmă şi celor care îi susţin pe Nico (foto) şi Vlad Miriţă: “Unde este răspunsul Televiziunii Române vizavi cu acuzaţia cum că piesa ar fi fost difuzată la 15 septembrie la Radio România Actualităţi? Ei se folosesc de alibiul cu plagiatul şi evită să răspundă la această întrebare. Am înţeles că cineva din străinătate are dovada clară cum că piesa a fost într-adevăr difuzată la acea dată şi că ei vor acţiona mai târziu. Dacă aşa stau lucrurile, aş dori să uităm de tot circul ce ar putea urma şi să-i trimitem pe suedezi să ne reprezinte. Votaţi petiţia care merge cu viteza adevărului!”.
Un arbitru
Forul legislativ (care la ruşi se numeşte “dumă”) a decis că piesa câştigătoare este “Pe o margine de lume”. Dar, dincolo de aceste suspiciuni care se nasc una din alta, există o soluţie extrem de simplă: refacerea televotingului (nu şi notele juriului, care au fost la vedere). Acum, când toată lumea este în cunoştinţă de cauză, s-ar vedea fără nici un dubiu pe cine vrea publicul român la Eurovision. În felul acesta scandalul şi ruşinea s-ar opri aici. Numai că arbitrul ar trebui să fie altcineva decât Televiziunea Română. O fi imposibil?