Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă acest citat al autoarei Kate M. Taylor rezonează cu tine, este probabil să faci parte dintr-unul dintre cele trei grupuri:
Oameni cărora le este greu să fie afectuoși;
Oameni cărora le este greu să primească afecțiune de la alții;
Ai o persoană în viața ta care aparține oricărui grup.
Iată 11 trăsături de personalitate ale oamenilor pentru care este dificil să ofere și să primească afecțiune:
1) Confuzie
Nu este vorba de confuzie cu privire la sentimentele pe care le ai. În schimb, confuzia provine din faptul că nu știu cum arată dragostea sănătoasă, iar aceasta este adesea rezultatul experiențelor lor din copilărie.
Potrivit experților, „Dragostea este orice tratament pe care l-ai primit”.
Deci, dacă ai crescut într-o casă în care persoanele care aveau girjă de tine erau indisponibili emoțional sau dacă familia ta nu ți-a arătat deloc afecțiune, aceasta va fi percepția ta despre iubire.
Citește pe Antena3.ro
Pur și simplu ai o înțelegere greșită a dragostei.
2) Hipervigilență
Trauma este o altă experiență din copilărie care ar putea afecta percepția noastră despre iubire și afecțiune.
Persoanele care au trecut prin abuz emoțional sau psihologic se protejează în mod natural prin ridicarea de bariere emoționale din cauza fricii de mai mult rău. Le este astfel dificil să se desprindă și să fie suficient de vulnerabili pentru a primi sau a oferi afecțiune.
Persoanele care suferă de traume sexuale răspund cu teamă sau suspiciune față de semne de afecțiune. De ce?
Pentru că experiențele din trecut i-au învățat că îmbrățișările, sărutările și îmbrățișările nu sunt expresii ale iubirii și ale grijii. În schimb, sunt semne de avertizare că ceva teribil este pe cale să se întâmple.
Creierele lor sunt conectate pentru a percepe totul ca pe o amenințare – chiar și în mediile cele mai iubitoare și sigure.
3) Neîncredere
Indiferent dacă este vorba de traume din copilărie sau de alte experiențe de viață, oamenii care au probleme de încredere se luptă în general cu afecțiunea.
O persoană care se îndoiește întotdeauna de intențiile celorlalți este mai puțin probabil să-și arate afecțiune deoarece se teme că acest lucru ar putea fi folosit într-o zi împotriva sa.
Pe de altă parte, aceeași persoană poate, de asemenea, să pună la îndoială sinceritatea oricăror forme de afecțiune pe care le primește.
O persoană neîncrezătoare poate vedea gesturile calde ca un potențial preludiu al manipulării sau înșelăciunii. Pe scurt, scepticismul lor îi face să vadă afecțiunea într-o lumină exclusiv negativă.
4) Control
Unii oameni au nevoie și sunt buni să controleze situațiile. Dar pot fi, de asemenea, nepricepuți să ofere sau să primească afecțiune.
Afecțiunea implică de obicei comportamente spontane.
Cu toate acestea, această imprevizibilitate este greu de gestionat pentru cineva care este obișnuit să preia conducerea situațiilor.
Este aceeași logică atunci când vine vorba de a primi afecțiune. Acceptarea afecțiunii înseamnă a lăsa pe altcineva să preia conducerea, astfel încât să își poată arăta sentimentele pentru tine.
Din această cauză, cineva care este orientat spre control ar prefera să nu i se arate dragoste sau grijă decât să-și piardă controlul – chiar dacă ar fi doar pentru o clipă.
5) Evitare
Un alt efect al fricii de a pierde controlul în contextul relațiilor este legat de problemele de angajament.
Atunci când oamenii ezită sau evită angajamentul, de obicei este pentru că nu vor să renunțe la autonomia și libertatea lor de a-și trăi viața așa cum doresc.
Și această frică de angajament sporește în incapacitatea lor de a oferi sau de a primi afecțiune.
Pentru cineva cu probleme de angajament, a oferi afecțiune este ca un pas către un angajament pe care nu sunt pregătiți să și-l asume.
Pe de altă parte, a primi afecțiune înseamnă a fi de acord cu implicarea emoțională, ceea ce înseamnă, în esență, să dai semnalul de plecare pentru angajamente mai profunde.
Deci, practic, indivizii evitanți se retrag ori de câte ori este implicată afecțiunea, nu pentru că nu doresc o conexiune, ci pentru că doresc să-și păstreze sentimentul de autonomie și control.
6) Rezervat
A fi rezervat ar putea fi interpretat și ca răceală, în contextul afecțiunii în relații. Dar aceasta este o interpretare greșită:
Indivizii rezervați simt afecțiunea și o apreciază atunci când li se oferă.
Însă ei nu își exprimă afecțiunea în exterior, pur și simplu pentru că nu li se pare naturală.
Este același motiv pentru care nu răspund gesturilor afectuoase, indiferent cât de mult le apreciază. Pur și simplu nu sunt siguri cum pot face acest lucru într-un mod care să pară autentic pentru ei.
Mai simplu spus, indivizii nereceptivi sau rezervați nu se simt confortabil să-și exprime sentimentele în mod deschis.
Afecțiunea este acolo – pur și simplu nu este în natura lor să o arate.
7) Conștiența de propriul corp
Unii oameni au un simț crescut al conștienței corpului, care poate fi din cauza nevoii lor de a avea control asupra propriului corp.
Din această cauză, atingerea fizică – cea mai comună formă de exprimare a afecțiunii – poate fi provocatoare și inconfortabilă pentru ei. Dar asta nu este tot.
Unii oameni dezvoltă, de asemenea, disconfort la atingere din cauza a cât de mult prețuiesc spațiul lor personal.
Pentru ei, spațiul personal este mai mult decât limite fizice - este vorba despre susținerea identității și a sentimentului de securitate. Așa că nu le place să fie atinși.
8) Anxietate socială
Persoanele cu anxietate socială experimentează un stres imens atunci când vine vorba de situații sociale. Acest lucru provine din teama lor de a fi jenați sau nedoriți.
I-ar putea determina să se gândească prea mult la modul în care și-ar exprima afecțiunea sau chiar să-și facă griji că gesturile lor vor fi respinse sau percepute ca fiind incomode.
Când vine vorba de a primi afecțiune, indivizii anxioși din punct de vedere social s-ar putea îngrijora în mod excesiv cu privire la interpretarea greșită a gestului sau că putea răspunde inadecvat la el.
Acest lucru le-ar putea înrăutăți și mai mult anxietatea socială, nu doar până la punctul în care își rețin afecțiunea, ci chiar și în măsura în care evită cu totul toate formele de interacțiune socială.
9) Nesiguranță
Experta în psihologie Marisa Franco a realizat recent un sondaj și a descoperit că între a oferi și a primi dragoste, majoritatea oamenilor au spus că dragostea este mai greu de primit.
Și iată ceva și mai interesant. Potrivit unui studiu discutat de același psiholog, „o barieră în a primi dragostea este că nu o observăm când o primim”.
Și, în sfârșit, iată contribuția dr. Franco cu privire la ambele: Ea spune că oamenii cu stima de sine scăzută sunt mai puțin probabil să primească dragoste de la alții. Potrivit ei, acest lucru se datorează faptului că pentru persoanele nesigure, nu contează cât de multă dragoste le arată oamenii. Nu vor crede niciodată această iubire dacă nu se simt demni de ea.
Folosind această cale de gândire, s-ar putea deduce că persoanele cu stima de sine scăzută ar putea întâmpina dificultăți atât în exprimarea, cât și în primirea afecțiunii, deoarece cred că nu merită iubire, cu atât mai puțin de afecțiune.
10) Minte închisă
O persoană cu mintea apropiată are convingeri și prejudecăți fixe. Uneori, o parte din aceasta este poziția lor față de iubire.
Pentru unele persoane apropiate, motivul pentru care nu oferă sau nu primesc afecțiune este că pur și simplu nu cred în ea sau nu se aliniază cu principiile lor.
Dar asta nu înseamnă că sunt incapabili să aibă relații.
Diferența dintre ei și ceilalți este că ei acordă prioritate altor aspecte ale relației, cum ar fi obiectivele comune, stabilitatea sau compatibilitatea intelectuală, în detrimentul intimității emoționale sau fizice.
Înțelegerea noastră tradițională a iubirii și afecțiunii nu se aplică tuturor. Unii oameni au propriile lor moduri de a-și exprima afecțiunea și dragostea.
În timp ce atingerea fizică este cea mai convențională, persoanele cu mintea închisă pot folosi loialitatea, actele de serviciu, timpul de calitate sau cuvintele de afirmare ca limbaj de dragoste.
11) Neexpresiv
Unor oameni le este greu să fie afectuoși pentru că pur și simplu pentru că nu sunt în stare. Nu este că ei nu vor sau nu simt nimic.
Adevărul este că mulți dintre ei simt o serie de emoții. Problema este că nu știu cum să exprime aceste sentimente.
Incapacitatea lor de a-și exprima emoțiile provine dintr-o gamă largă de factori. Aceasta ar putea include experiențe din trecut, frici sau caracteristici înnăscute ale personalității.
Sunt deschiși să iubească și chiar să simt asta. Nu este vorba nici despre a fi rezervat. S-ar simți confortabil să-și exprime emoțiile – dacă ar ști cum.
Ideea este că indivizii neexpresivi se luptă să ofere sau să primească afecțiune deoarece literalmente nu pot exprima cum se simt în interior, potrivit ideapod.com.
