Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor au o idee bună despre ceea ce au nevoie, dar adesea nu reușesc să recunoască dacă primesc sau nu acel lucru în relația lor. Totuși, cu ajutorul perspectivei psihologice, există câteva metode de a înțelege acest lucru.
Mai jos sunt trei întrebări de tipul „da” sau „nu”. Un „da” înseamnă că probabil ești pe mâini bune, iar un „nu” ar putea însemna că te mulțumești cu mai puțin decât ar trebui.
1. Te simți cu adevărat apreciat?
Înainte de a spune imediat „da”, este important să diferențiem între recunoștință și platitudini. Dacă tu crezi că „Mulțumesc” este suficient pentru a transmite o apreciere autentică, atunci te înșeli.
Conform unui studiu din 2023, realizat de Current Opinion in Psychology, aprecierea este o experiență diadică. Cu alte cuvinte, implică atât percepțiile tale, cât și acțiunile partenerului tău; propria ta experiență de apreciere este influențată de modul în care partenerul tău o manifestă, și invers. În acest sens, „Mulțumirile” contează, dar nu fără gânduri, emoții și comportamente care să le confirme.
Desigur, studiul leagă experiența diadică de apreciere de satisfacția relației pe termen lung. Ceea ce este la fel de important (dacă nu chiar mai important), însă, este asocierea sa cu faptul că îți place cu adevărat partenerul.
De aceea, „mulțumirile” generice nu înseamnă prea mult în sine: este greu să te simți cu adevărat iubit atunci când recunoștința celuilalt nu este suficient de substanțială pentru a te face să te simți bine. Dacă partenerul tău nu specifică niciodată pentru ce anume îți mulțumește sau dacă sună întotdeauna la fel, în cele din urmă va începe să se simtă neadevărat.
Aprecierea poate fi percepută ca fiind autentică doar atunci când este legată de ceva concret. Altfel începe să pară mai degrabă un reflex politicos decât ceva bazat pe sinceritate. Dacă cuvintel par automate - ca și cum le-ar spune din obișnuință, spre deosebire de a le spune ca răspuns la o revelație autentică - nu te vei simți valorizat. Te vei simți trecut cu vederea.
De aceea, merită să fii atent la un „nu” la această întrebare. Lipsa de apreciere este doar unul dintre mulții indicatori ai locului în care te afli de fapt pe lista de priorități a partenerului tău. Dacă te ocupi de majoritatea sarcinilor emoționale sau logistice din relația ta, cu puțină sau deloc recunoaștere, este corect să te întrebi de ce rămâi.
Nu ai nevoie de laude exagerate. Dar dacă îți permiți în mod constant să fii subapreciat, probabil meriți mai mult decât primești.
2. Îi pasă de modul în care alegerile celuilalt te afectează?
Mulți oameni s-ar putea grăbi să ia „decizii mari” atunci când iau în considerare această întrebare. Dacă partenerul tău nu te consultă înainte de a lua o decizie sau de a renunța la locul de muncă, un „nu” în acest sens este un semnal de alarmă evident și considerabil. Este evident că astfel de decizii ar trebui luate în colaborare.
Într-adevăr, „deciziile mari” contează foarte mult. Însă aceste decizii sunt punctate de sute de decizii mai mici în fiecare zi. După cum explică un studiu din 2013, realizat de Current Directions in Psychological Science, o relație ar trebui înțeleasă în mare măsură ca un domeniu al judecății și al luării deciziilor. De la început până la sfârșit, deciziile definesc și determină traiectoria și rezultatul unei relații.
Desigur, majoritatea cuplurilor iau în considerare opiniile celuilalt înainte de a se căsători, a cumpăra o casă sau a avea un copil. Dar astfel de conversații tind să aibă loc la zeci de ani distanță; nu sunt singurele alegeri care pot fi făcute într-o relație și nici nu sunt singurele care te pot afecta.
Mult mai des, partenerul tău decide ce să facă cu timpul său liber, cum să-și cheltuiască banii sau cum te va trata. În fiecare zi face o alegere de acest fel: să iasă cu prietenii sau să petreacă timp cu tine, să-și cumpere ceva sau să economisească pentru ceva ce vă doriți amândoi, să se ocupe de o treabă casnică sau să o lase pe tine să o faci.
Acestea pot să nu fie etape majore, dar se adună rapid. Oricine poate colabora atunci când miza este mare și așteptările sunt evidente. Dar alegerile de zi cu zi sunt o măsură mult mai adevărată a cât de mult ești luat în considerare în gândirea celuilalt.
Nu poți răspunde definitiv la această întrebare cu un „da” dacă partenerul tău acționează în mod regulat în moduri care îi sunt benefice, doar pentru a recunoaște ulterior cum te-ar fi putut afecta. Dacă anulează planuri, renunță la responsabilități sau ia decizii impulsive fără să se gândească la ele, acesta este un „nu”.
O astfel de ignorare nu poate fi pusă pe seama uitării. Meriți să fii cu cineva care vede bunăstarea ta ca pe ceva ce merită luat în considerare. Nu doar atunci când este convenabil și nu doar atunci când te privește direct; ar trebui să fie o parte fundamentală a modului în care funcționează atât în interiorul, cât și în afara relației imediate.
Dacă se comportă constant ca și cum deciziile lor ar fi luate în vid, atunci este corect să te întrebi dacă te vede cu adevărat ca pe un partener de viață.
3. Dacă ai ști că nimic nu se va schimba, ai fi fericit?
Această întrebare necesită mult mai multă introspecție decât celelalte, motiv pentru care ar putea fi cea mai importantă dintre toate. Desigur, relațiile trec, în general, prin diferite etape de evoluție. Dacă sunteți împreună de mult timp există șanse mari să nu mai fiți aceleași două persoane care erați la început.
Însă, deși viața și relațiile trec într-adevăr prin faze, unele comportamente și obiceiuri tind să rămână. În timp ce finanțele, casa, locurile de muncă și familia de bază pot părea mai mari sau mai bune decât înainte, probabil că există câteva lucruri care nu s-au schimbat prea mult.
Lucrurile pe care partenerul tău le-a făcut (sau nu le-a făcut) la început s-ar putea să apară și acum. Asta nu este neapărat rău. La urma urmei, trăsăturile care te-au făcut să te îndrăgostești de el/ea sunt probabil cele pe care vrei să le păstrezi.
Totuși, unele obiceiuri au mai multă greutate decât altele. Unul dintre cele mai importante din aceste obiceiuri, conform unei cercetări din Journal of Social and Clinical Psychology, este sprijinul acordat. Nu este surprinzător că este puternic asociat cu satisfacția relației pe termen lung. Cu toate acestea, studiul notează că sprijinul acordat nu este motorul acestei satisfacții, ci mai degrabă sentimentul de a fi sprijinit.
Această distincție este primordială. Un partener ar putea face, tehnic vorbind, lucruri care ar putea fi considerate „sprijin”, dar cealaltă jumătate a partenerului ar putea simți în continuare că își trăiește viața în mare parte singur. În acest sens, ceea ce contează cu adevărat este dacă te simți susținut în moduri care îți ușurează cu adevărat povara fizică și emoțională.
Acest sprijin începe cu încurajarea partenerului tău de pe margine; dar nu ar trebui să se termine aici. Aceasta înseamnă că ar trebui să depună același efort ca și tine pentru a se susține atât pe sine, cât și relația. Dacă nu o fac e- și dacă ai ști cu siguranță că acest lucru nu se va schimba niciodată - ai fi de acord cu asta?
Dacă răspunsul tău este „nu”, probabil că duci mai mult decât partea ta de unul singur. Dacă ai cerut mai mult și nimic nu s-a schimbat sau dacă ai încetat să mai ceri pentru că nu a făcut nicio diferență, atunci este corect să spui că meriți mai mult. Cel puțin, meriți un partener care știe la fel de bine ca tine ce este necesar pentru a menține o relație, potiivit forbes.com.
Citește pe Antena3.ro
