Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe de altă parte, confruntarea cu respingerea sau pierderea iubirii poate fi o experiență debilitantă. Deci, poate iubirea să ne modifice cu adevărat personalitățile pe termen lung? Cercetătorii au studiat impactul acesteia asupra următoarelor 5 trăsături de personalitate:
Deschidere către experiență. Această trăsătură reflectă măsura în care o persoană este deschisă la minte, imaginativă, curioasă și receptivă la idei și experiențe noi.
Conştiinciozitate. Conștiința se referă la gradul de organizare, responsabilitate, autodisciplină și fiabilitate în comportamentul unei persoane. Persoanele cu un nivel ridicat de conștiinciozitate sunt de obicei organizate, de încredere și orientate spre obiective.
Extraversie. Extraversia reflectă gradul în care o persoană este extravertită, sociabilă, asertivă și energică în situații sociale.
Amabilitatea. S referă la tendința de a fi plin de compasiune, cooperare, încredere și empatică față de ceilalți. Persoanele cu grad ridicat de agreabilitate sunt de obicei calde, grijulii și acomodative.
Nevrotism. Nevrotismul reflectă gradul de instabilitate emoțională, anxietate, depresie și dispoziție în temperamentul unei persoane.
1. Îndrăgostire
Cercetările arată că experimentarea primei iubiri sau intrarea într-o nouă relație este asociată cu o mai mare stabilitate emoțională, extraversie, conștiinciozitate și stimă de sine. Cu toate acestea, poate scădea și sentimentul de deschidere.
Etapele de început ale unei relații romantice implică adesea sentimente de validare, acceptare și securitate emoțională. A fi într-o relație iubitoare poate crește stima de sine și stabilitatea emoțională, încrederea și capacitatea de a fi sociabil.
Relațiile sănătoase sunt, de asemenea, construite pe sprijin și încurajare reciprocă. Partenerii se pot motiva reciproc să urmărească obiective personale, să adopte obiceiuri mai sănătoase și să își asume responsabilități, încurajând conștiința.
Cu toate acestea, pe măsură ce indivizii se apropie unii de alți, ei pot simți nevoia să acorde prioritate relației, în detrimentul intereselor sau preocupărilor personale. Această schimbare a focalizării poate duce la o dorință scăzută de a explora experiențe sau idei noi.
În plus, relațiile disfuncționale pot lăsa, de asemenea, cicatrici de durată, modelând personalitatea în moduri dăunătoare. Abuzul emoțional, manipularea și codependența pot eroda stima de sine, pot stimula neîncrederea și pot alimenta modele dezadaptative ale comportamentului relațional. În astfel de cazuri, indivizii se pot lupta să se elibereze de dinamica relațiilor distructive, împiedicându-le capacitatea de a crește și de a înflori.
Nu toate relațiile noi vor avea același impact asupra personalității, iar factori precum compatibilitatea, comunicarea și respectul reciproc joacă un rol crucial în determinarea rezultatelor.
2. Căsătorie
Un studiu din 2018 a constatat că tinerii căsătoriți suferă transformări personale și relaționale semnificative în timp ce navighează în noile roluri, și ajustările care vin odată cu ele. Cercetătorii au descoperit că:
-Experiența soților crește în conștiinciozitate, dar scade în gradul de agreabilitate și extraversie
-Soțiile prezintă scăderi ale gradului de agreabilitate, deschidere și nevrotism.
Pe măsură ce cuplurile se confruntă cu realitățile noii lor vieți împreună, cum ar fi ajustările în aranjamentele de viață, chestiunile financiare și interdependența emoțională și fizică, viața lor poate să nu se alinieze așteptărilor idealizate.
Mai mult, scăderea deschiderii în rândul soțiilor poate reflecta obișnuirea lor cu rutinele și normele asociate căsătoriei. În schimb, creșterea semnificativă a conștiinciozității în rândul soților poate fi rezultatul dorinței de a fi un partener de încredere.
Scăderea extraversiunii în rândul soților ar putea fi pusă pe seama tendinței cuplurilor căsătorite de a-și restrânge rețelele sociale în comparație cu perioada când erau singuri. Pe măsură ce soții acordă prioritate relației, aceștia pot deveni mai puțin înclinați să se angajeze într-o socializare extinsă în afara căsătoriei.
Atât soții, cât și soțiile prezintă scăderi ale gradului de agreabilitate în timp, iar această schimbare ar putea indica faptul că devin mai asertivi și înțeleg mai bine a nevoilor cuplului cu trecerea timpului.
Cercetările arată, de asemenea, că perechile căsătorite tind să aibă o sănătate mintală mai bună decât cele din relații mai puțin angajate. Creșterea stabilității emoționale a tinerilor căsătoriți ar putea fi rezultatul efectului pozitiv al angajamentului conjugal asupra sentimentului lor de securitate emoțională.
3. Divorț
Un studiu din 2023 a constatat că pierderile în relații pot avea efecte pe termen lung asupra personalității. Divorțul este asociat cu o sănătate mintală mai proastă și o stabilitate emoțională mai scăzută, subliniind importanța crucială de a avea un sistem de sprijin în urma pierderii romantice.
În plus, un studiu din 2020 a constatat că pierderea iubirii poate influența conceptul de sine, deoarece a fi cu o altă persoană poate modela înțelegerea despre sine. Cercetătorii că atunci: „când cineva se îndrăgostește, se pierde un punct de referință important pentru înțelegerea de sine. În timp ce acest proces dezorientator este considerat de obicei dăunător pentru persoana care îl experimentează, reevaluând cine am fost în relație și cine suntem acum, putem scăpa de practicile opresive în relațiile de subsumare.”
Important este că același eveniment de viață poate fi perceput diferit de oameni diferiți. Divorțul poate fi fie un proces sfâșietor, un motiv de sărbătoare sau ambele, care pot afecta modurile în care personalitatea se schimbă.
Asemenea unui cutremur care lasă în urmă replici, un eveniment major de viață, cum ar fi divorțul, poate avea efecte mai mici și de durată. Cu toate acestea, cercetările arată că este puțin probabil să conducă la o schimbare permanentă a personalității.
În timp ce iubirea poate influența personalitatea, ea nu este singurul factor determinant. Personalitatea este un complex între interacțiunea dintre predispozițiile genetice, factorii de mediu și experiențele individuale. Dragostea poate servi ca un catalizator al schimbării, dar în cele din urmă, propria noastră înțelegere și reziliența ne modelează ceea ce devenim, notează forbes.com.
